Oh, my !

This fall I've fallen deep
Same old dirty pond
Same color, same depth, but not the same feeling.
That sensation of defeat, of a letdown,
Gone with the leaves.
I  love  you.

Magic

Un univers printre universuri,

O inimă care bate tot mai puternic,
Tot mai abrupt,
Mă cheamă acasă.
Mă cheamă-n vise împlinite,
Mă cheamă în povești iminente
Mă cheamă-n Iunie, în miracole,
Și-n fulgii de zăpadă.

     

Manifest

Când mă gândesc la tine și cum în lumina ta m-aș topi ca un ghețar,
Iau foc.

Și cum în brațele tale, aș pierde și ultima fărâmă de putință,
Închid ochii.
Și-n dulcea agonie mă cuprinde moale visul, 

Că tu exiști, 

Și-ți simt prezența, în valul de căldură ce mă inundă atunci,
Când mă gândesc la tine.

 

Lugubru

 

Lugubrele patimi,
Neobositele lacune,
Infantilele pasiuni,
Consumă încet vicii și sarcasme.

Adânc în scorbură, uitarea doarme.
Zac așchiile sărite din alt pom, ce-a fost la rădăcină tăiat.
Otrăvuri colcăie însetate de carne,
Înfometate de nou, de proaspăt, de curat.

Tu!

Eu când îmi aduc aminte de tine, îmi aduc aminte când mi-ai spus că mâinile mele sunt frumoase... și dacă le voi spăla, voi vedea și eu asta.

Eu, când îmi aduc aminte de tine, îmi aduc aminte când ma țineai în brațe și mi-ai spus că sunt ușoară ca o pană, iar țepii de care țineam cu dinții nu-mi folosesc. Mi-ai spus, că pot să îi țin dacă vreau, că sunt destul de înțeleaptă să fac alegeri potrivite.

Eu când îmi aduc aminte de tine,  îmi aduc aminte când mi-ai spus că sunt frumoasă, chiar dacă mă prefac că nu sunt. Mi-ai spus că ai văzut sub măști, sub cicatrici, pe sub zburleală, ceva de care eu nu-mi aminteam...

În vortexul furiei, îmi amintesc că pot să fiu exact ce vreau, dar pot să fiu și mult mai mult de atât.

Când îmi aduc aminte tot, eu știu că cineva ca TINE m-a văzut, iar asta înseamnă că exist...

Eu, când mă gândesc la tine, îmi aduc aminte de mine și mă iubesc.

                    Fără tine, aș fi rămas pribeagă.

               Fără conținut, fără cap și fără coadă.

     

DUDUM!

Îmi bate junghi, îmi bate sufocare,

Îmi bate-n gât, în piept și în stomac.
Îmi bate amenințător și tare.
Dudum! Dudum! De sub cucta cu capac.

Simți bătaia de joc ?  

Un joc obositor, ce nu mai trece.
Simți încordarea unui foc ?
Ce s-a încins și s-a aprins, apoi s-a stins, și-acum e rece.

Îmi bate inima durere.
Dudum! Dudum! Dudum!
- Au!
- Simți ?!
- Lasă-mă!!!
- ...

  DUDUM!!!

Mama și cu mine

Iartă-mă!

Iartă-mă tu mamă! Iartă-mă că nu am știut, că nu am putut, că nu am spus și că n-am făcut!

Și știu că dacă tu ai fi putut,

Știu, că dacă ai fi știut,

Ai fi făcut.

Da' n-ai făcut.

N-ai făcut tot ce ai fi vrut să faci.
Și n-ai făcut tot ce-ai fi putut să faci.
N-ai spus tot, ce ai fi vrut să spui.

Și, n-ai spus tot ce-ai fi putut să spui.

Și nu ai deschis gura, inima și brațele atunci când era nevoie.
Pentru că n-ai putut. Pentru că n-ai știut.
Și te iert.

Si mă iert pentru că n-am știut, și n-am putut.
Mă iert pentru că atunci când am putut, n-am știut
Și când am vrut, nu am putut.
Și când am știut, n-am vrut.
Mă iert.
Mă iert că nu am deschis gura, brațele și inima atunci când a fost nevoie.

Ne iert, pentru toate nepăsările și neputințele. Amin!

                     

                                                  P.S. : Iartă-ne și tu ! 
      

9 august 2020

Concluzia zilei: Zilele trec. Cele ca și aceasta, au fâșii de lumina tricotate prin ele. Soarele mă mângâie prin buzunare, ascunse chiar și de mine. Sfârșitul zilei mă apasă în aceleași bătături. Mă uit la același tavan și promit că, atunci, îmi voi aduce aminte de această zi și voi zâmbi.

                 

Olive juice

Eram copii și-aveam în suflet un abis.
Ne-am cunoscut și ne-am lipit, ineluctabil.
Erai un zeu, pe-un piedestal de neatins.
Era o foame, o nevoie, o tânără iubire. Eu am crezut că dau, dar am luat cu setea unui nou-născut și, în scurt timp nu a mai fost. Inevitabil... ?

Eram copii și n-am știut,
Dar am crezut în multe.
A fost ca o țigară aruncată-n fân.
Dar fumul a rămas cu noi, ne gâdilă prin suflet, ne face să tușim melancolie și ne umple cu parfumul acelei profunde intimități - de parcă eram doar noi doi în viață.

N-ai

  

Sunt doar un demon îmbrăcat în pene.
Înaripat, cu ghearele-n pământ.
Mă cred nemuritor în timp ce-nghit grăunțe,
Am ciocul ascuțit și fața din ciment.

Sunt doar o făcătură, o jalnică machetă.

Dansez pe ritmuri grave, mimând vivacitate,

Pretexte filozofice mă-îmbracă-n recuzită.

Mă ung cu aforisme, analogii , citate..

          

Rugă

Țărâno, vino și m-apasă !
Conține-mă cu moliciunea ta.
Rece și-înțelegătoare, lasă
Să-mi doarmă soldații, în groapa
Din tine.

Și dacă îmi lipsește, măcar să fiu un conținut.
Și dacă nu găsesc în aer rațiunea, măcar să nu mai știu, am vrut.
Și dacă tot nu văd ce-am de văzut, măcar ține-mă să dorm un somn profund.
În sfărmurile tale vreau să mă afund și să mă toci mărunt, mărunt.

Vibrația

Când am închis ochii,
Am văzut.
Stătea dezgolită în fața mea,
Tot cum am stat și eu,
Demult... Mai știi?

I-am spus: - Mă bucur să te văd!
- Te căutam de ere.

În timp ce îmi recita iubire,
Ea, m-a privit adânc în suflet,
Și-a trecut degetele prin părul meu, mi-a tras capul pe spate și m-a pătruns prin fiecare por al ființei.

Vortex

Dacă nu pot recupera ce am pierdut,
Măcar să distrug tot ce a rămas!

Eu sunt cel din urmă rănit.
Cand termin cu voi, nimeni n-o să vă ducă dorul.
Am venit, să îmi dați ce aveți de plătit.
Eu sunt DISTRUGĂTORUL!

Ați presărat suferință pe unde ați suflat.
Am venit să vi-o dau înapoi!
Luați, cu vârf și îndesat!
Vă declar război!

Vă arunc în brațele goale, tunete!
Tamplele calde, vi le spulber!
Seamăn în sufletul vostru distrugere!
Vin, să vă sufoc în aer liber!

Veți plăti, cu mai mult decât ați luat!
Vă prefaceți, că nu știți!
Nu este nici unul dintre voi, nevinovat.
Sunteți toți niște ipocriți!

Trec prin voi, ca baioneta prin carne vie,
Ca și obuzul prin aer tâșnesc.
Visez, să vă adun pe toți într-o colivie
Și să vă stârpesc!

Eu, sunt cel din urmă rănit.
Tot ce mi-ați lăsat e golit de valoare.

In mine e un vid infinit.
Tot ce mi-a rămas, e lipsit de culoare.

Combustie

Arde nevoia de a fi iubită.
Arde ca un cărbune încins, în pîntece.
Arde singurătatea mocnită.
Arde dorința de cântece.

Arde. Îmi ia foc părul, carnea îmi pârjolește.
Arde și miroase a ciumă.
Arde și nici un balsam nu-mi potolește.
Arde, sfârâie, consumă.

Arșița se întețește și împroașcă.
Până și flăcările iau foc și nasc sclipiri.
Flagelul mistuitor purifică.
Din jarul veșnic sar scântei din primele și cele din urma iubiri.

Water

I want to break free.
I feel suffocated by all the tasks
And all the fitting, in this box called life.
I want to break free at last.

I'm tired of subsisting.
And all the things I have to be, or not!
The borders of existing
Are tightening the knot.

I need to flow down into the unknown, filling up the sense of being.

Ezechiel

Îmi simt inima închisă.
De-abia respiră de sub apăsarea prejudecăților.
Ce vrei ?!
O să fii așa mereu?
Nu vrei să te deschizi să vezi cum e în lume?
Tu știi deja ce va sa vie ?
De unde ?!
Tu știi ?
Auto-profeții.

Pano(/a)ramă

Unghiuri drepte, fără ocolișuri.
Pereti înfipți adânc cu rădăcinile din magmă.
Infailibile tăișuri,
Structuri impenetrabile, fără maramă.

Momente gravate plutesc în conținutul timpurilor.
Unde în intersecție,
Se împletesc și cresc de-a lungul si de-a latul variantelor,
Rețele de difracție.

Expresii, cifre, litere.
Plutesc în matrice
Și se atrag incompatibile
Într-o aberație (a se citi poezie).

Work

When love makes you powerless,
Less worthy..
When no love, no life, no emotions,
Seems the logical answer.
When a wave hits you in the back of the head
And now you are drowning.
You are choking with your own thoughts of unworthiness.
You could choose not to, but could you?
Because you are a useless piece of work.

Gravitație

Mă las moale și mă arunc.
În gol.
Îmi șuieră aerul prin urechi.
De văzut, nu vreau.
Îmi zboară vântul prin păr.
Un urlet din mine mă cheamă.
Aș vrea să spun că mă cheamă la tine...
Mă sparg în milioane de fărâme.
Și fiecare fărâmă cade mai departe.
Și se sparge-n miliarde.

Yin

Tu ești un cerc, o floare, o mandală,
De tip catifelat, înțepător.
Cu variante pentru fiecare anotimp al zilei. O croială,
Cu tiv nedefinit, înlănțuit, amețitor.

Eu, o lumină, o căldură, un izvor,
De tip ascuțit, ghețar fulgerător!
Cu întreruperi bruște, scurtcircuit obositor.
Cu o cadență lină, cu ritm usturător ...

Nimic

Nu știu ce râuri m-au purtat,
Ce ape m-au împins cu valul lor,
Pe-un mal încărcat,
Din tărâmul contradicțiilor.

Ți-am spus că nu știu!
Neînțelesurile mă mișcă într-un fel în care
Tot ce-am clădit, ce e definitoriu,
Vreau să dispară până mâine.

Să mă smintesc! Doresc

Să umblu dezgolită de toate sensurile.

Cu ochi limpezi să clipesc
În toate florile, în toate părțile.

Ce văd, să nu aibă valori,
Adevarat.. sau fals, ci doar să fie.
Să îmi lipsească rațiune și păreri.
Așa doresc să mă trezesc de mâine.

Love never fails

I opened up much wider.
I walked in and out of my cage.
I stayed every time I needed to run faster.
I bit you every time I had the chance.

Out of my cage, I didn't feel protected.
I was vulnerable and soft.
With my big mouth, open-hearted,
On the shaking earth.

You soothed my uncertaintys with words,
But your actions were much louder.
You refused to put down the walls.
And then, I remembered I was stronger.

There was a time when I needed to know,
Why and how to fix this inconvenience
But now, Oh! now I've seen my heart's glow
The path of light, from hardship to resilience.

My heart is teaching me about my grief
Without pain there is no love, she whispers.
With all the loss, guilt, shame, and unbelief
My darling, it's only love, that never fails.

Furtună

Vântul îmi taie respirația
Când brazii se îndoaie până la pământ.
Stând nemișcată, îi aud lamentația.
Mă sufocă și mă îneacă acel gând.

Știu că brazii se ridică, că de-aia-s brazi.
Ce nu știam e că se-nalță mulțumiti.
I-a curățat furtuna de lchenii hâzi.
Toți paraziții au fost azvârliți.

Iubire ?

Îndepărtându-te, am putut să-ți fiu aproape, să mă bucur de tine, pentru că nu reprezentai nici un pericol. Depărtarea e controlabilă și sigură.
Când îți eram aproape, te-am îndepărtat. Am simțit că mă sufoca apropierea, intimitatea, așteptările, nevoia de a fi iubită.

Oricât de frumos e, mereu este un gând în spate care îmi spune că eram și sunt mai bine singură. Mai în siguranță, mai liniștită, mai lipsită de toate gândurile și scenariile negative, lipsită de presiunea de a fi perfectă din toate punctele de vedere.

Când pleci, mă simt pierdută, abandonată, mă simt a nimănui. Vreau să stai cu mine și să nu mai pleci niciodată.

Când ești cu mine vreau să pleci și să mă lași în pace, să nu mă mai sufoci cu îmbrățișari și saruturi. Mă enervează cum respiri și că exiști. Du-te!

De ce ?

Mi-e frică de intimitate și de apropiere. Îmi păzesc inima. Mi-e frică sa o deschid. Mi-e frică sa o folosesc, să simt, să iubesc, să dau. Mi-e frică că mi-o vei sparge în bucatele atunci când vei pleca, pentru că îți vei da seama că nu merit sa fiu iubită.

De ce nu merit sa fiu iubită ?

Nu merit sa fiu iubită pentru că sunt un om rău. Eu l-am omorât pe tata. Sunt o fetiță rea, neascultatoare, veșnic nemulțumită, pe ce pun mâna stric, sparg, sunt egoistă, nu mă gândesc decât la mine, nu țin cont de nimeni. Nimeni nu o să mă suporte așa cum sunt. Sunt rea.
Nimeni nu o să mă iubească pentru că sunt rea și Dumnezeu nu iubește copiii răi.

Iubirea?

Iubirea înseamnă neputință. Neputința înseamnă lipsa oricarei puteri în fața pierderii.
Furia înseamnă putere. Nu dau, nu pierd.
Când mă pierd pe mine mă simt neputincioasă și mă trasform într-o fiară, gata să sară la gâtul oricăruia.
Când mă gândesc la iubire, mă văd închisă într-o cușcă, la dispozitia celui care m-a închis acolo. Când mă gândesc la iubire văd moarte. Vreau să supraviețuiesc iubirii. Iubirea are sângele rece. E un criminal. Voi ucide iubirea. Iubirea nu merită sa trăiască. Iubirea e un monstru.
Tot ce îmi doresc în viață e să fiu iubită iar asta mă distruge, să iubesc. A iubi înseamnă a mă sacrifica pe mine. Iubirea cere sacrificiu.

Cine sunt eu ?

Eu sunt un monstru, un animal sălbatic închis într-o cușcă. Cine este cușca? Frica. Cușca este frica de a nu fi iubit. Frica că orice aș face, aș ajunge schilodită de iubire.
Cușca nu mă lasă să mă eliberez de moarte. Sunt prizonier în cușca mea. Cușca ma protejează. Atâta timp cât sunt in cușcă sunt in siguranță.
În afara cuștii stă pierderea, nesiguranța, neputința.
În cușcă mă simt furioasă. Vreau să mă omor la fel cum l-am omorât pe tata.

Cum l-am omorât pe tata?

Pe tata l-am omorât prin iubire. I-am dat tot ce am avut sa îi dau și a murit.

În relație mă simt vulnerabilă. Când văd ceva ce îmi place mă simt neputincioasă. Simt nevoia să demonstrez că NU sunt vulnerabilă și prefer să dau cu piciorul oricărui lucru decât să îl pierd. Dacă îi dau cu piciorul, el mai există acolo, pe când daca îl pierd, el a murit, nu mai există.
Conflictul dintre a-mi dori un lucru, cel mai mult și frica de a pierde acel lucru, mă dezechilibrează, mă decompensează.
Frica de a pierde acel lucru este mai mare ca și dorința de a-l avea. Prefer să nu îl am, asftel el continuă să existe, decât să il pierd și astfel sa moară.

Iubirea este viață, iubirea este moarte.

Iubirea este viață..
Încă nu am nimic de spus aici. Nu simt această afirmație ca fiind una adevărată. Doar știu că este, iar acest lucru mă irită.

Iubirea este moarte!
Iubirea simt că este cel mai periculos lucru din viață. În fața iubirii mă simt mică, neînsemnată, neputincioasă.
Atunci când mă simt iubită, acest lucru mă revoltă, mă înfurie, mă simt păcălită, trădată, luată de proastă. Cum aș putea crede că cineva ma iubește ? Marș. Nu am nevoie de iubirea ta.

RUȘINE!

Mă învinovățesc pentru că sunt egoistă. Vreau totul pentru mine. Eu nu am. Nu vreau să dau.
Nu înțeleg de ce sunt așa de rea. Dacă aș fi mai bună, aș putea fi iubită.

Mă simt vinovată pentru că sunt egoistă și mi-e rușine. Înteleg de ce mi-e rușine. Așa și trebuie SA-MI FIE RUȘINE PENTRU CĂ SUNT EGOISTĂ! Copiii egoiști sunt copii răi.

Sunt inhibată. Nici nu aș avea cum să fiu dezinhibată, pentru că ce reprezint eu este inadecvat.
Sunt un copil rău, egoist, inadecvat și așa ar și trebui să fiu, inhibată. Nimeni nu iubește așa ceva și nici nu ar trebui să vadă.

Atunci când iubesc, simt că mă dizolv și că îmi pierd identitatea. Nu mai știu cine sunt. Nu mai stiu de ce am construit atâta defensivă. Cine sunt eu ? Sunt nimeni. Mă simt dezarmată, neputincioasă, mică, la mâna celui pe care îl iubesc.

Scurt metraj

Două ziduri s-au întâlnit.
Au facut un pas înapoi, s-au cântărit,
S-au bucurat că seamănă leit,
Și-au luat avânt cu entuziasm, dar s-au izbit!
Realizând, că sunt de neclintit..
Au evaluat daunele, doar s-au ciobit.
Și au plecat mai departe în pas grăbit,
Fără să privească înapoi.

Namaste

I want to know the real YOU.
I want to see behind the struggle.
I want to hear your heart's tune.
What would take to open the door to the secret tunnel?

I want to break those ancient locks,
I want to walk upon your darkest passage
I want to see the essence of the faults.
I want to know what got you all this leverage.

I want to know the weaknesses and the mistakes.
I want to know what drives your heat.
I want to see what makes you burn in flames.
What gets your heart to skip a beat?

The reason that I want to comprehend all that
It's rooted in the substance.
I want to know what brought you here today.
To feel your undenying presence.

Istorie

Sunt un om mic într-o lume mare.
Am probleme mari, într-o lume mică.
Emoții, necunoscut, uitare..
Dorință prăfuită, îngropată, înecată cu frică.

Pe coate m-am târât până aici.
Prin ceață și tranșee
M-am descompus până în străbunici.
Prin bombe și războaie demne de o epopee.

Sunt un nebun, pierdut, peleag.
Câteodată ies învingător în capul meu și-atunci e pace.
Alteori, privesc cu umire în jur și nu-nțeleg.
De ce ? D E  C E  ?!?

Ziran

Please, let me feel my sadness,

Don't try to make it light.

Just let me be, embrace the darkness
That's part of my inside.

Just see the beauty that it is,
The gifts it has to offer.
It's not all about the light and peace.
Sometimes your eyes are open, when you crumble.

It's in the darkest place that I found strength,
In the unknown, I found my answers.
It's in the biggest despair that found faith,
In the silence, I found presence.
It's on the longest road that I found the path,
In the fog, I found my clarity.
It's in the misery that I found wealth,
In the middle of the storm, I found serenity.

I am the dark and ugly, full of scars,
My heart is shattered.
Misunderstood, unfit.. as you'll predict.
Regrettably bespattered.

Aproape că

Ți-am spus cu apăsare că te vreau,
Iar tu mi-ai spus lejer că nu știi ce va fi.
Tu știai, dar nu mi-ai spus-o așa pe șleau,
Crezând că așa fac oamenii ce-s buni.

Eu am știut că tu știai de fapt
Și am știut și ce anume.
Dar am ales ca să mă mint.
Cum te mințeai și tu, cu bunătatea-n lume.

Peisaj

În suflet mi-e pace.
În minte dialog.
În corp, pe alocuri ace.
În inimă potlog.

În ochi acru.
Pe obraz paloare mascată de-un roșu pensulat.
Zâmbet uscat, macru.
O zăpușeală.. Deschide-ți oblocul! Dați drumul pădurii, să intre aer curat!

Idilă

Ai venit, ai privit , ai luat și-ai plecat.
Am venit, am privit, am deschis și ți-am dat,

Te-am "golit", m-ai golit,
Perspective economice.

Vatra sufletului

În inimă îmi răsună un cântec,
În brațe îmi leagănă un început.
În glas îmi urlă strămoșii din pântec.
În suflet mă alină un prunc ne născut.

Răsună un pământ pe sub pământ,
Mă strigă urmașii din urmă.
Mă cheamă mama mamelor cântând,
Vino puiule acasă, în turmă.

Acasă unde suntem și-am fost împreună.
Sub glii, în flori și copaci.
În cuprins, în brațe, în sânge, în vatră.
Unde sufletul întregește urmași.

Avalanșă

Durere și spasme.
Reminiscențe ?
Inima mea frântă,
Așteaptă să fie cusută.
Să vină cineva și să o oblogească.
Da așa așteaptă ea !
Să vină cineva!
Bravo vouă ,celor care n-aveți nevoie!
Singurătate..
Umbră celui care ar fi putut să fie.
Din întunericul ființei mele se nasc scântei,
Avalanșă de idei.
Gânduri năvălesc în minte,
Cărora nu le gasesc cuvinte
Potrivite să exprime,
Ce aud în mine.
Este o lipsă și un prea plin,
De dragoste și acelasi venin,
Care, împroșcat cu putere,
Iese din acea durere
A lipsei iubirii.
Pentru că în final la asta se reduce totul,
La iubire și lipsa ei.

Chemare

Sfârșite, o viață am cântat
La înghețatul tău izvor.
Tristețea adesea mi s-a adăpat
Din apa ta, ușor...

Ești ceea ce gândești,
Iar eu visam să fiu sfârșit.
În valuri repezi aștept ca să mă chemi,
Să-mi stingi focul ce arde mocnit.

Ți-am cântat să nu mă uiți,
Să nu mă lași aici..
În viață.

Râsul curului

Peretele și calul,
Ursul și cu valul,
În ei zace o conștiință
Care nu are nevoie de exprimare, de putință.
Nici de a-întelge ce deja ei știu.
Căci nici o întrebare al cărui raspuns il știi,
N-o pui.
Si nici o putință pe care o ai pe deplin, n-o cauți.
Iar noi oamenii, ființe mici si fudule,
Credem că gândul și cuvântul
Ne ridică la nivelul de rasă superioară
A Pământului.

?

Și când meandrele realității
Se deschid în amănunt,
Ai vrea să fiu ce crezi că sunt?
Sau vrei să bâjbâi ca un orb prin unda intimității?

W(ish)T(o)F(ly)

Inside my head there's you and me.
There's us combined in simetry.
There's you pushing your weight over my body,
There's me, starting to breathe hardly.
Our lips are one, our tungs are shy.
Touching just the tip,
Inflaming sparkles of heat.
Fire is sent to different parts of the body.
My eyes roll, they cannot keep the focus outside.
Inside I'm flying, everything that you do takes me higher.
It's like a never expecting yet always there, desire.

No(i)u

Pe un câmp deschis tu vii, pășești

Precaut și curios

Mirat, uimit, miroși, cunoști,

Privești, atingi minuțios.

Pe un câmp deschis eu vin, pășesc,

Curioasă, încântată.

Atentă ascult, întreb, primesc.

Ating, cuprind, mă las îmbătată.

I am

And when I was rejected in everything I said or did,
I found myself in everything I didn't say or do.

And there I was.. a feeling.
A feeling of nothingness, a feeling of wholeness.
I was nothing that I said or did
It was everything that I didn't.

Presence

Poză

E ceață deasă în gânduri.
Pe masă stau împrăștiate firmituri.
Firmituri ale trecutului trecut.
Rupte, sfărmate, tocate mărunt.

E un ghiveci în corp, în cuget, în simțire.
Am mai fost aici. Ții minte iubire ?
Ții minte regret ? Ții minte neputință ?
Ții minte lumină ? Ții minte speranță ?

Început

Acum în ceasul morții tale,
Tata ,eu vreau ca să îți spun:
Te văd, te știu, te simt, știu cine ești, Vasile.
Ai fost un tată bun.

Îți mulțumesc și te petrec îndurerată.
Tu ai avut destinul tău, iar eu, pe-al meu.
Îți mulțumesc, pentru că mi-ai dat viață!
Căci datorită ție, sunt și eu.

Tu ai plecat iar eu mai sunt.
Voi merge mai departe fără tine.
Te voi păstra mereu în suflet și în gând.
Te onorez cu viața mea, Vasile.

      

Moartea

Străină-mi este viața iar moartea așa de-aproape
Așa de caldă, vie, plină de speranță.
Așa de bună și de iertătoare.
Iar viața? Inutilă, fadă, hoață.

Unde nu ești tu, nu e iubire!
E doar fațadă, lipsă, moarte.
Unde ești tu? Eu simt că vreau sa merg cu tine!
Să văd ce vezi, să știu ce știi, să simt ce simți, STRĂINE!

Străinul

Dacă ți-aș spune despre zilele și nopțile în care te-am visat venind ???
Și dacă ai ști câte suspine am înghițit...
Ți-as arăta cum în carne vie mi-ai săpat șanțuri, lipsind ?!
Ești de neclintit. E NECINSTIT!

Și dacă aș putea astăzi să mă uit în ochii tăi,
Acum! Știi ce ți-aș spune ?
- Sunt eu, copilul tău cu ochii goi,

- COPILUL TĂU, STRĂINE!

Puls

Ascultând pulsul inimii mele încercat,
De-atâtea valuri calde înecat,
De-atâtea galopuri încălecat,
De-atatea goluri sufocat,
Zâmbesc.

El imi zâmbește înapoi
Și începe un dans ritmat, greoi,
Sare, se oprește.. și râde! Ca un maimuțoi,
Și mă cheamă să dansăm amandoi.
Îndemn nebunesc!

Refuz politicos.
Picioarele să-mi fie unde-i inima, e de prisos.
Când e ceva, pulsul nu-mi e de folos.
Să nu-ți pierzi capul și picioarele, e sănătos.
Refuz și zâmbesc.

Maimuțoiul mă întreabă:
- Ești pregătită ca încă odată,
Să fugi, să te întrebi ce ar fi fost dacă,
Dacă și cu Parcă se sărutau într-o barcă?
I-am spus, că nu.

Fantoma

Când stau și mă gândesc la tot ce am piedut,
Când stau și mă gândesc la tot ce urmează ca să pierd,
Mi se adună bătăile, mi se oprește aerul de tot,
Și din flacăra mocnită, iau cu totul foc! Și ard.

Aș vrea să spun că o să treacă, dar știu că nu este așa.
Că-n locul tău ramas gol, bântuie necontenit fantoma,
A ceea ce a fost și ce-ar fi putut să fie, altminterea.
Altminterea.

EMOȚII

Emoții în carne vie!
Nu vreau să simt, să văd, să știu!
În intensitatea și iuțimea cu care taie,
Pierd contactul cu rațiunea, pierd teritoriu.

Devin un vortex,
Și mătur cu toată forța înăbușită,orice îmi stă în cale!
Cugetul stă martor neputincios, perplex..
În timp ce tornada sapă șanțuri, lăsând în urmă doar sânge, praf și jale.

Iar când se potolește vijelia,
Zac leșinată, pierdută, inconștientă.
În timp ce aleargă ca o bezmetică, rațiunea,
Să închidă orice cale de comunicare cu furtuna cea dementă.

Mă ia cu binișorul și îmi spune:
- Nu-i bine să fii trist, sau să te bucuri!
- Furia, uite! N-aduce lucruri bune!
- Simțirile sălbatice sunt doar pentru nebuni!

- Dar eu simt..

- Lasă nu simți!
- ...

- Ascultă aici, că facem împreună!
- Te ajut eu! Pune lacătul, strânge din dinți!
- Nu trebuie să te bucuri dacă zâmbești, dar lor le place așa.
- ...

- Zâmbește, n-auzi?! Nu fii nebună!

Love

Rejection is an arrow thru the same wound,
Vulnerability is showing that.
Shame is when you think that if you were better, that would not have happened.
Weakness is when you fall, and you start to doubt yourself.
Rising is when you start asking questions.
Power is when you accept all that.
And that is love.

Truth

As I penetrate the whyness of my being
I find many right reasons
That I catch and I release
Only to search again for the purpose of finding.

The reasons don't fight for supremacy
Because they know that every one of them gets their share and that's why none of them ARE.

The questions don't imply a knowing
Knowing doesn't imply rightness
Rightness implies wrongness
And the truth is we don't know.

Feel

Am surzit.
Și e atât de liniște încât, îmi pare că aud pentru prima oară.
E atât de liniște înăuntru încât.. se simte.

Se izbește o undă de perete.
Îl sparge, 

                  se zdrobeste,

                                            se împrăștie.

Se-împrăștie în așa fel încât nu se mai găsește bucată cu bucată să se adune-n într-un zid identic
Și zboară..
E atât de liniște înăuntru, de-a început să se simtă.

Renaissance

Copacule, la umbra ta am stat și te-am pătruns.
Te bate vântul, te îndoaie, tu te ridici fără vreun plâns.
Neclintitule.

Tu stai aici, trainic și sfânt,
Furtuna vine și te aruncă la pământ.
Tu îți faci alte rădăcini din ce a rămas.
Îți faci alt trunchi din rouă, fără vreun pas.
Tu renaști odată cu furtuna,
Tu ești frate cu vântul, rudă cu luna.
Neclintitule!

În mine sunt eu ca un copac.
Bătut în vânt, căzut, crescut în lut.

In vino veritas

Un vin, eu vin, tu vii..
Să știi, eu știu, tu știi.
Să crezi, eu cred, tu crezi.
Ce vezi, eu văd. Nu vezi?
Ce știu, eu simt. Tu știi?
Eu vreau,tu știi. Nu vii?
Tu simți? Sunt mii și mii
     De fluturi arămii.

Femeie

Eu sunt femeie și-n părul meu fluturi primavratici își zboară gingășia
Se joacă printre fire, se-ascund, se încâlcesc, își zburdă veșnicia.
Eu sunt femeie și-n ochii mei nedefiniți se-amestecă misterul,
Timiditatea, culorile, pasiunile, eterul..
Eu sunt femeie și-n pântec, prunci nenăscuți își făuresc menirea,
Și săturați la sânul meu, își gânguresc iubirea.

Eu sunt femeie și inima în piept îmi sare o bătaie
Când știu că trebuie să pleci, când te aud că vii,
Când sper că ai găsit tramvai și n-ai ramas în ploaie.
Eu sunt femeie și-n pieptul meu, frunți ostenite se odihnesc senine.
Transform uscăturile în verde și rău-l duc în bine.
Eu sunt femeie și-n glasul meu un cântec,
Alină orice plâns, orice durere, ca un descântec.
Întâiul cântec, întâiul glas, primul cuvânt, prima lumină.
Eu sunt femeie!
Vulnerabila, pasională, gingașă, senzuală, fină.

Desire's dare

I wish, that when I look up, I'll feel the infinity pouring thru my veins,
Transforming every facet of every thought, of every cell, of every me.
I wish that when I think a thought that makes me want to fly,
To spread my wings and gaze upon the never-ending horizon.
I wish that when I fly thru possibilities,
They'll open like a field of tulips, in my consciousness.
I wish, that in that beautiful and colorful field of tulips,
My heart would hear your heart beating that warm rhythm of our souls merging together once again.
I wish, that at that moment our souls will become a new, yet ancient ONE.
So I will never have to search for you again, my love.
I wish a wish that I have wished in all my wishes,
But never truly quite like this and never in this form again..

Ambivalent borders

Prefer să cred că se poate
Decat să văd gratii atunci când mă uit la cer.
Sunt doi în mine.
Unul e supărat și trist, singur ...
Celălalt e de oțel, trece prin ziduri și credințe.

Prefer să cred că merit.
Sunt doi aici.
Unul, crede că e fundamental rău.
Celălalt știe că și-ar găti inima, să potolească o foame.

Prefer să văd că am.
Cei doi se holbează drept la mine!
Unul e cârn, are stomacul lipit de spate.
Și celălalt râde mulțumit, satisfăcut, împlinit.

Prefer să știu că știu.
Ăștia doi sunt tâmpiți!
Unul umblă năuc, nu știe de ce.. nici de când!
Celălalt flutură cărțile, convingerile, cursurile, cunoștințele.
Bravo deștepților!

Prefer să fiu că sunt.
Dar ăștia doi fac cu schimbul.
Primul 12, celalalt 24 și invers.
Unul își tine respirația, celalalt meditează.
Unul numără anii cu ușurare,
Celalalt se primbă prin păduri și inspiră.

Prefer sa văd frumusețea la mine.
Cei doi se pregătesc de podium.
Unul se uită de după perdea, e plin de bube și jeg, cu ochii în lacrimi,
Și-mi vine să îi spun că-i cel mai frumos, tocmai de-asta!
Celălat, își ia avânt încrezător, impecabil, strălucitor,
Și când își întoarce ochii peste cap, îmi vine sa i-i scot!

La mulți ani!

Nu am înțeles că nu mai ești..
Te visez că ești în altă parte, trăiești..
Sunt tristă.
Nu-ți vorbesc, nu te bag in seamă.
Te ignor, m-ai rănit,
Te iubesc, m-ai trădat, m-ai mințit
Plâng și nu m-alin.
Nu mă opresc, nu pot să mă abțin.
Și merg să cer mamei socoteală.
Tu știai această oribilă minciună?!
Mi-e dor, mi-e groază, mi-e teamă.

Conundrum

I live my life inwardly
Everything that is important is happening inside.
Outside, is to much noise, to wavy.
I might be taken by a tide.

I give my hopes to the moon.
She is quiet, magical and trustworthy.
If the sun sees them bloom, he could burn them to soon,
Enthusiastically.

La granița fără de granițe

Întinsul apei reflectă perfect peisajul fascinant
Și nici o adiere pe deasupra, nu-i tulbură oglinda.
În adânc se dau războaie, se-aud urlete-n neant!
E lupta delirului cu rațiunea.

Și "da" și "nu"și toate laolaltă!
Multe pe deasupra și multe dedesubturi.
Multe! Multe întrebări tresaltă!

În mai mult decât două răspunsuri.

Își iau fiecare arma lor,
Pornesc puternic, cu fața înainte,
Se ciomăgesc cu logica argumentelor.
Dar nu câștigă nimeni, pentru că fiecare are dreptul său să fie.

Lipsa de deznodământ mă face să îl caut,
Deși pricep că nu găsesc așa ceva, că nu-i!
Retoricul îl pun chestiune, e imperativ să fiu precaut.
Indubitabilul mă ocolește.
Întrebările-s fantome care mă bântuie neobosite, în timp ce ochii-mi pică în gura stomacului.

FăT(U)

Nu vreau să-mi fac mic sufletul,
N-am chef să te cred, când îmi spui că se putea mai bine!
De ce nu ai făcut tu? Dacă tu erai desteptul
Care avea atâtea de schimbat la mine.

De ce nu ai făcut tu? care tu știi, tu ai, tu poți!
Pune tu, acolo unde vezi că nu-i!
Nu mă mai agasa cu aberații,
Nu-mi îndesa în creier inepții..

Că-ar trebui să tac și că sunt impulsivă,
Și asta, nu este normal!
Că poate dacă, aș fi mai docilă,
Aș fi iubibilă, într-un final.

Și știi ce zic? Mai bine dă-o, să se ducă!
Că tu mereu ai fost mai mult ca mine.
Îmi vorbești continuu despre o nălucă
Iar acel "altădată" de atunci, nu vine!

Așa că , hai lasă-mă te rog!
Că mi-ai făcut de-a dreptul capul mare!
Ai dreptate! Dar taci! măcar acum în epilog,
Macar dupa ce mă lepezi, permite-mi să plutesc în depărtare.

În depărtarea, unde imi permit să fiu, să fac si sa vorbesc AȘA
Să pot să spun, să gândesc,să strig : e treaba mea!

Ce-ar fi ?

Suntem aici, dar nu știm unde.
Să mergem înainte, să mai lăsăm niște urme??

Diverse cicatrici, stau unele peste altele..
Înghesuite la fel ca și sarmalele.
Într-o lume, mai mică decât un grăunte.

Să fim impasibili? Adică, să părem..
Că de fost, nicicum nu suntem.
Să alergăm cu brațele deschise?
Să lăsăm să se consume focarele aprinse?

Încotro de aici, nu știm.
Punem tot la îndoială, bâjbâim...
"Ar trebui să fiu mai MULT decât eu sunt"
"Ar fi bine să mă potolesc, e evident!"

"Vorbesc prea mult! Fac prea puțin.."
"M-am îngrășat.. De ce nu rețin?!"
"Nu mă bucur sau simt prea tare!"
"N-ar trebui sa beau zilnic. Îmi este foame!"

"Nu știu asta, nu pot cealaltă,"
"Într-un final mă doare-n bască!"
"Dar oare, chiar mă doare?"
"Ăsta sunt eu?" Întrebare întrebătoare..

Aștept să-mi treacă șovăiala așa cum scriu.
Că sunt un om decent, asta o știu.
Și-așa cum sunt, sunt EU și punct!
Apocaliptic, descifrabil, cald, cărunt.

Apocaliptic, descifrabil, cald, cărunt.
Terestru, ornorabil, amărât, absurd,
Curat, intens, rece, alambicat,
Harnic, bețiv, seren și animat.

Practic, crizat, nerăbdător, zgârcit,
Iubibil, creativ, suspicios, smerit,
Încrezător, jegos, cinstit, labil,
Cretin, amabil, suplu, pueril.

Nemulțumit, cald, ipocrit și iubitor,
Înțelept, laș, rigid și ascultător.
Încăpățânat, calm, deștept și frânt
Perfect, dezechilibrat, amant și sfânt."

Râsu' plânsu'

Ape reci pe șira spinării îmi curg.
Îmi intră-n suflet, il scufund'!
Mă uit în jur, rămân perplex.
Un fior îmi trece-n plex!

Nu te văd. Panica mă cuprinde.
Odată cu ea,
Un râs isteric, îmi aprinde
Jalea!

Când realizez că nu mai ești!

Și râd! ȘI RÂD!
Un râs dezgustător și hâd..

Iar râsul se transformă-n măști!

Care mai de care, mai strălucite, mai iscusite.
Pot zâmbi în fața oricăruia. Sunt pregătite!

Răspuns

În suflul vântului
In cântecul mutului
Dumnezeu mi-a răspuns:
-Tu, iubire, niciodată nu vei fi îndeajuns!
-Ai să cauți împlinirea, care nu va mai veni.
-Și acesta e blestemul ce-ai venit spre a-l trăi.
-Înțelege odată pentru totdeauna că-mplinirea-nseamnă moarte!
-Care roade cad din pom? Doar acelea care-s coapte!
-Poți sa-i spui blestem, sau viață.
-După numele ce-l dai , vei trăi acea povață!
-Mai ții minte când ți-am spus, "Omul cât trăiește-învață"?
-Împacă-te cu gândul, că nu știi și nu ai știut.
-Nu-ncerca să spulberi taina care stă-n necunoscut.
-Frumusețea e-n mirare, în minune și în mut.
-Și lasă-n colo ce a fost, nu contează ce-a trecut!
-Și iubirea? Ce-i cu ea ?
-Păi pe tine asa te cheamă, fata mea!
-Ai uitat numele tău? Nu-i problema, Eu ți-l spun!
-E Lumină, e Miracol, este tot ce e mai Bun!
-Este Focul care arde din adâncuri, spre afară.
-Și punând lumina sfântă peste tot ce-l înconjoară,
-Dă un sens oricarui lucru, fie el cât de ascuns.
-Fără ca sa-i curme harul,care șade-n nepătruns.

PS: Rostește cu credință,numele tău mereu.
-Este Iubire!
       Nume de familie: Dumnezeu.

Cer(t)

Dumnezeu în mine cântă-întruna
Sufletul tău poate! Mintea ta știe!
Dar eu contrazic lumina
Cu un aer de stihie.

Dacă știu, tu Doamne,
Și dacă pot de toate,
De ce continui sa mă-împletesc?
În scenarii felurite, de ce Doamne, tot robesc?
De ce gândul de pustiu, îmi zvantă
Micul grăunte de întelepciune, într-o clipă?

De ce mă simt stingher ca un cactus în deșert?
Și de ce cu-atâta ură, vreau să-nțep orice e cert?
Stau și ard de nerăbdare,
Neîncrezător, nevoie mare!
Îmi e frică de iubire, dar o vreau cu-atata ardoare?
Păi ție Doamne, zi-mi! Îți pare de-înteles?
Hai, te ROG! coboară-n grabă, să îmi dai și mie-un sens.

Insights

I am never as wise as I'm supposed to be.
Never as smart as I want,
Never as strong as I could,
Never as kind as I should,
Never as beautiful as wish.
Never as slim as I dreamt,
Never as easy , like the wind.
Because always I want more.
Always dream, seemingly impossible dreams.
Always, do things backwards.
Always,run out of patience, it seems.
Always my thoughts storm my insights.

Brick

How about your beautiful mind?
How it sees the world
And what it holds behind,
All the laughs and,
The big walls, full of mould,
That you built ,
Brick by brick
Every time your heart was broken,
By an idea , or a trick,
That you couldn't avoid,
Because you just started to live
And thought,
That the world would love you back
If you just give and give..
So you gave till you ran out.

Ps: This is a poem about love


 

Light

Why don't you write about your soul?
The beautiful light it shines!
But, does it have a hole?
There's no light in there,
Only shadows and fog.
Their boss is Fear.
Their role is to be strong.
They are supposed to guard,
The darkest secrets
Locked safely, in the basements.
Without any light that could expose
Such pain, such horrors!
That would instantly kill
Any breath, or light, or will.

Mis(T)ery

In my dream I dream a man that has a dream.
And he, the dreamer, dreams
About a dreamer that it's dreaming.
And who can tell , of all the dreamers
Who is real, or only seems ?
What makes them keep beliving?

Besights the fact that he can't tell
What is real and what are his dreams
He also is still wandering
What this reality even means!
Not even mentioning that if he knew
What is the difference between the two
He would be questioning forever
Who's who!

He just doesn't know but still, he feels
That in this seemingly reality,
He holds many, many dreams.
And ,when he's awake
Or what ever it would be, in fact, that state.
He can daydream
About his hearts desire.
A drive, that he can only describe in a few words:
"It's like a fire"

Povești!

E ca .. nu știu ..
Nu stiu cu ce, să compar ceva ce nu stiu cum e.
E o necunoscută.
Îmi face inima sa bată mai repede.
As fugi înapoi, mă simt năucă.
Da , probabil că vreodată, am știut cine sunt,
Și ce vreau de la viață
Cred că a fost atât de demult,
Încât ideea de a fi bine, mă îngheață.
Sincer! Sunt nebună?!
Iar daca sunt, asta mă scuză!
Da.. E ca și cum, a durat atât de mult,
Încât am crezut că asta sunt.
Era zona mea de comfort.
Știam cum vor decurge lucrurile.
Eram în control.
Totul era "bine"!
Decât că nu era nimic.
Și asta ajuns sa fie parte din mine.
Dar o mică voce,(mică pentru că am dat volumul la minim)
Ca o placă stricată REPETA.
Alo! Să știi că asta nu e fericirea!!!
Pff!! au trecut ani și nu tăcea!
Trebuie să recunosc mi-a facut capul mare!
Cu povestea ei plictisitoare!
Cum că se poate sa fii fericit!
Că cică și meriți, implicit!
Și bla bla bla, bla bla bla bla!
Nu știu, poate ai auzit și tu povestea!
În fine.. am zis să văd ce-o fi?!
Și dacă e invenție, mă pot întoarce cât ai clipi!
Mă rog .. și asta îmi provoacă anxietatea..
Libertatea !

Inspire

There's a voice in the back of my head,
Telling me that all that lies ahead,
Is everything that I dreamd.
Everything that I wanted or I didn't,
Is there waiting for me to access it,
Without knowing how I would get it.
I'm a little afraid and a little confident.
A little bit of everything.
I take my steps unwittingly,
Twoards the good that I hope it would be,
Holding my breath so hard when it isn't
Trying to faint my feelings until it passes.
Breathing deeply, with open lungs
When the feelings that I wake.
Are telling me,
That it's what my heart wants.

Persona

Mi-am luat masca jos, m-am uitat la ea și am plâns.
Am strâns-o-n pieptul meu iar ea, a râs.
I-am pus un sărut pe frunte
Și am băgat-o în buzunarul de la spate.
De sub veșnica haină protectoare,
Rușinea și vinovăția și-au aratat dinții,
Încercând să mă amenințe cu neprevăzutul.
În piept, simt o briză de aer proaspăt,
Inspir cu ușurință și-mi umplu plămânii cu ceva ...
Ceva ce mă înspăimîntă.
Ceva ce nu are trecut, prezent , nici viitor.
Un necunoscut, încrezător.

Posibilități, fără un cunoscut rezultat
Întrebări, fără răspuns imediat.
Destinații, fără de itinerar.
Impulsul de a plonja, fără să știu de-o fi dulce sau amar.
Și mult mult neștiut.

Mă iau pe mine în brațe,
Și pornesc în această nouă călătorie,
Călătoria în nestrăbătut.

Mă scufund, în libertate.

Tao

În partea de sus a sufletului meu,
Îmi cântă îngerii în goarnă.
Eu îi trimit în valea văii
Și totul se răstoarnă.
Lumina-mi inundă complet adâncul,
Lăsând în urmă numai fluturi,
Mireasmă, flori de maci și curcubeul,
Plin de minuni.
Plin de lumi..
În lumina luminilor se naște iarăși sfântul.
Pe care, deseori îl visez cu amănuntul.
Iubesc cum taina, se scutură-n în lumină
Iubesc anevoiosul drum cu tălpile în tină.
Și oare, câte lumi își trăiesc destinul ACUM?
Eu sunt o lume, un univers, o inimă, un drum.
Eu sunt o taină, o clipă, un neajuns, un sfânt.
                       
                        EU SUNT

Eon

În visul meu visez un visător care visează.
Iar visătorul visează un visător visând.

Cine, poate să spună, care dintre visători, e-adevărat?
Cel care visează, sau cel ce e visat?
Posibil, unul altuia visul influențând...

Viața este un vis sau visul este viața?
Poate povestea e într-un balon
Din spuma unui val, într-un ocean, dintr-un atom.
Sau, înscrisă în geneza unui cristal de gheață.

Și ce înseamnă această presupusă viață?
O fi visul pe care îl visez cu abitudine?
Iar pe mine, cine mă visează ?
Vre-un visător cu multe întrebări, ca mine ?

Îmi număr deceniile, ca pe o pradă,
De faptele și gândurile mele, ținând scor.
Dar DACĂ viata mea întreagă
E-un scurt vis, despre un nor?
Poate într-o fractie dintr-o secundă,
A visului unui visător,

Visat și el la rândul lui,

De vre-un visător visat,
Într-o zaptosecundă adunat,
Într-un vis al Universului..

Maktub

De trei decenii și un ciot,
Cutreier munții existenței.
De o jumătate de viață, pentru unii,
De-o viață, pentru alții,
Mă naște roua dimineții.

Într-un infinit de variante,
Pășesc cu grijă mare.
Ele zâmbindu-mi nonșalante,
Îmi spun, că nu găsesc scăpare.

E musai să aleg,
Dar nu contează ce,
Pentru că drumul, pe care merg
Mă duce doar-înainte.

Dar frica îmi spune altceva!
Ea îmi vorbește despre moarte,
Despre povești cu suferință
Și de singurătate.

Și-n mine se duce un război.
Miliarde de polemici și dispute,
Acorduri de pace și iarăși bătălii,
Între cugetări și sentimente.

Sunt ca un câmp de luptă,
Dar numai câmp nu sunt.
Prăpăstii și Everești,
Fără de apă și fără de pământ.

Sunt un deșert cu mal abrupt.
Imi smulg aripile și mă arunc.
Îmi strivesc creierii-n prăpastia uitării.
Și mă trezesc cu moalele intacte în culmea fericirii.

Idealism

 I will be ok..
I'm telling you now.
Anxiety got the best of me at this time
But, soon it will pass,
Like,this cold cold winter
Of my soul,
That is entering a lifetime spring.

And even if it passes,
Not by, but through..
And my heart seems to want
To crack my torso
And run off into the mountains,
To hide in a bear's chest,
It's not a hope ,
But a knowing,
That my dreams are right here,
In front of me,
Patiently waiting for me to open my eyes.
And as my heart is winding through love,
My feet are building
Another and another step
As they climb stubbornly,
On this ladder of all possibilities.

Lut

Scriu și citesc,
Citesc și scriu
O galaxie de substanță
Scăldată-n înțelesuri care,
Anevoios și  de-ncărcată nuanță
Apucă să croiască simțirilor, veșminte.

Atunci când vrei s-așterni, adulmeci, 

Impulsul te cotește să-i dai formă.

Când vrei să vezi ceea ce simți, 
Pui un cearceaf alb, pe o fantomă.

Duhul acelui nou cuvânt,
E chinuit ca lutul galben din pământ.
Din groapă și până la ulcior,
A mâinilor vibrație începe cu un dor.
Îl simți, îl pui în gând și îl frămânți.
Atunci când vrei să îți auzi doina, încet muzica ți-o cânți.

Inim-ținti-rim

Cugetul îmi e ademenit
                                 De uitarea uitării.
În suflet mi-a rămas o anamneză,
                                 Din valea văii.
Nu-mi pare că pot să-i pun contur
                                 Simțirii simțirilor
Fără s-ajung ca un conjur,
                                  În cimitirul cimitirelor.
Acolo zace de decenii
                                   Mortul morților.
Așteaptă doliul sa îl termin,
                                   Iubitul iubiților.

Dar eu îmi simt suflarea, legată c-un blestem
De moartea vieții mele.
Iar cimitirul sfânt îmi curge
Lent și viu prin vene.
Și toate-aceste simboluri de sfârșit
Îmi cântă trainic pulsul.
                 Căci stând în valea văii, isonul meu e-apusul.

Tu

Astăzi, toata ziua te-am halucinat.
Cum te uiți în sufletul meu
Mult prea puțin curat,
Cu acea privire care trădează
O uimire ancestrală,
Din timpurile, când s-a uitat Adam,
Pentru întâia oară,
În ochii Evei.

Suferința

Tu vrei să știi, că îi simt mult!
Ea m-a învățat cum să fiu
Și ce să cred despre viață.
E singura care m-a legănat o eră,
M-a alintat cu înțepătoare brațe.
A fost mereu pregătită să mă prindă în plasa ei, atunci când cădeam răpusă de vreun ideal.
Când toți ați făcut ce știam de la început că veți face,
Am rămas noi.. urlând sau tăcute,
Cu grimasa autoprofeției sculptată adănc
Într-o scorbură, de crivățul timpului.

Ceva...

Oricât de mare învălmășeală de culori stinse găsești în curcubeul meu, 

Murdărit de intensitatea cu care țîșnește negrul din greul adâncului,

Săpat cu stoinicie de veșnica măcinătură,
Simt curățenia celui neatins de alfabet și nume.

Simt că dincolo de tot ceea ce mi-ai spus, de tot ce-am învățat, de tot ceea ce am citit,

De străduința tuturor de a defini tot ce există-n lume,
Plutește-n ușurința ei, ceva.. 

O scânteie, o forță, o contradicție, o siguranță, o luminiță, o cunoaștere fără de cuvinte.
O existență fără de sine.

Toxic

Când mă gândesc la tot ce am pierdut în viață,

Mi se strânge inima într-o convulsie puternică!
Și-mi taie respirația
Gândul ce mă bântuie continuu,
Că sunt un monstru.

Și din străfund, începe să colcăie-n spume!
Furia, tristețea, amarul,
Și-un plin de durere.

Și-ncep necontrolat să-mi calculez
Formula exactă, a drumului final,
Înnebunită de cocktailul toxic
Al acestui junghi brutal.

Musca

Astăzi, în timp ce privesc acolo unde mă uit de obicei si mă-tristez , e ceață.
Nu mai e acel înspăimîntător nimic, acel întuneric, acea gheață.

Tu știi cum e sa vrei ceva dar doar puțin?
Și cred ca ar fi mai bine să nu vreau deloc!
Macar aș avea un singur gând pe care să-l susțin!

E ca o muscă, ce-agățată-n firul de păianjen.
Zboară si se zbate-nebunită
Și nu știi, oare scapă?
Sau degeaba se agită.

Așa e locul unde mă uit de obicei, când mă-ntristez,
Astăzi e ceață, nu e-întuneric.
Dar sunt și zile însorite,
Invăluite de un spasm feeric!
Puțin nervos într-adevăr și uneori isteric,
Dar și plin de râuri aurite,
Iubire și daruri felurite.

Și după, iarăși, lin, tiptil...
Intră puțină brumă..
Și brusc! ca o furtună
Mi se transformă-n CIUMĂ!

Și poate atunci,
Când te gândesti...
Mă întelegi și tu
Când zic: decât să vreau puțin,mai bine NU!

De mult sunt supărată
Pe nemernica speranță!
O! Câte i-am mai pus pe oase!
Fără ea, eram de mult romanță...

Dar ea mă ține-n vise fără de final.
Ca musca-n firul des,
Cu aripile rupte de zbuciumul fatal.

Da, stiu..

Fumând o țigară, stau.
Și mă gândesc ce ar trebui să gândesc,
Și știu ce ar trebui să știu.
Și știu că am făcut ce trebuie
Și am scris ce am simțit,
Într-un târziu.

Și știu, că valurile dinăuntru,
Roiesc ca niște albine supărate
Pe prădatorul gând amar.
Ele îmi zumzăie obsedate
Să mor , să mor!

Și sunt mai multe voci, toate vorbesc!
Toate își spun povestea, isteric, actoricesc.
Doar una, vorbește încet și calm,
Neobișnuit de încrezător...  și rar.

Și evident îmi pun urechea interesat
De al ei ton mai... așezat.
Dar ce aud, ma cutremură din rădăcini!
Ea spune: Aceasta viață, nu e singura între spini!
Ai mai fost și vei veni!
Cu același elan naiv.

Aceasta ipoteză îmi curmă cutezător avântul.
Aș vrea să nu fi fost curios
Să îi ascult cuvântul.
Dar acum faptul e consumat.
Și orice încercare de a pleca de aici,
Nu are vre-un rost, în fapt.