marți, 25 august 2020

Vibrația

Când am închis ochii,
Am văzut.
Stătea dezgolită în fața mea,
Tot cum am stat și eu,
Demult... Mai știi?

I-am spus: - Mă bucur să te văd!
- Te căutam de ere.

În timp ce îmi recita iubire,
Ea, m-a privit adânc în suflet,
Și-a trecut degetele prin părul meu, mi-a tras capul pe spate și m-a pătruns prin fiecare por al ființei.

joi, 20 august 2020

Vortex

Dacă nu pot recupera ce am pierdut,
Măcar să distrug tot ce a rămas!

Eu sunt cel din urmă rănit.
Cand termin cu voi, nimeni n-o să vă ducă dorul.
Am venit, să îmi dați ce aveți de plătit.
Eu sunt DISTRUGĂTORUL!

Ați presărat suferință pe unde ați suflat.
Am venit să vi-o dau înapoi!
Luați, cu vârf și îndesat!
Vă declar război!

Vă arunc în brațele goale, tunete!
Tamplele calde, vi le spulber!
Seamăn în sufletul vostru distrugere!
Vin, să vă sufoc în aer liber!

Veți plăti, cu mai mult decât ați luat!
Vă prefaceți, că nu știți!
Nu este nici unul dintre voi, nevinovat.
Sunteți toți niște ipocriți!

Trec prin voi, ca baioneta prin carne vie,
Ca și obuzul prin aer tâșnesc.
Visez, să vă adun pe toți într-o colivie
Și să vă stârpesc!

Eu, sunt cel din urmă rănit.
Tot ce-a rămas, este golit de valoare.
Tot ce a rămas e un vid infinit.
Tot ce mi-a rămas, e lipsit de culoare.

miercuri, 5 august 2020

Combustie

Arde nevoia de a fi iubită.
Arde ca un cărbune încins, în pîntece.
Arde singurătatea mocnită.
Arde dorința de cântece.

Arde. Îmi ia foc părul, carnea îmi pârjolește.
Arde și miroase a ciumă.
Arde și nici un balsam nu-mi potolește.
Arde, sfârâie, consumă.

Arșița se întețește și împroașcă.
Până și flăcările iau foc și nasc sclipiri.
Flagelul mistuitor purifică.
Din jarul veșnic sar scântei din primele și cele din urma iubiri.


sâmbătă, 25 iulie 2020

Water

I want to break free.
I feel suffocated by all the tasks
And all the fitting in this box called life
I want to break free at last.

I'm tired of subsisting.
All the things I have to be, or not!
The borders of existing
Tightening the knot.

I need to flow down into the unknown, filling up the sense of being

Condescendent

Lăsați-mă să-mi cânt culoarea
Fără sa v-apuce mila sau dezgustul.
Sau să v-apuce, dacă asta vă priește.
Eu ce să zic.. Ăă, știți.. ?
Nu toți trebuie sa iubim viața
Sau să ne prefacem că-o iubim.

Ezechiel

Îmi simt inima închisă.
De-abia respiră de sub apăsarea prejudecăților.
Ce vrei ?!
O să fii așa mereu?
Nu vrei să te deschizi să vezi cum e în lume?
Tu știi deja ce va sa vie ?
De unde ?!
Tu știi ?
Auto-profeții.

Pano(/a)ramă

Unghiuri drepte, fără ocolișuri.
Pereti înfipți adânc cu rădăcinile din magmă.
Infailibile tăișuri,
Structuri impenetrabile, fără maramă.

Momente gravate plutesc în conținutul timpurilor.
Unde în intersecție,
Se împletesc și cresc de-a lungul si de-a latul variantelor,
Rețele de difracție.

Expresii, cifre, litere.
Plutesc în matrice
Și se atrag incompatibile
Într-o aberație (a se citi poezie).

vineri, 24 iulie 2020

Work

When love makes you powerless,
Less worthy..
When no love, no life, no emotions,
Seems the logical answer.
When a wave hits you in the back of the head
And now you are drowning.
You are choking with your own thoughts of unworthiness.
You could choose not to, but could you?
Because you are a useless piece of work.

Gravitație

Mă las moale și mă arunc.
În gol.
Îmi șuieră aerul prin urechi.
De văzut, nu vreau.
Îmi zboară vântul prin păr.
Un urlet din mine mă cheamă.
Aș vrea să spun că mă cheamă la tine.
Mă sparg în miliarde de fărâme.
Și fiecare fărâmă cade mai departe.
Și se sparge-n miliarde.


sâmbătă, 4 iulie 2020

Yin

Tu ești un cerc, o floare, o mandală,
De tip catifelat, înțepător.
Cu variante pentru fiecare anotimp al zilei. O croială,
Cu tiv nedefinit, înlănțuit, amețitor.

Eu sunt o lumină, o căldură, un izvor,
De tip ascuțit, ghețar fulgerător!
Cu întreruperi bruște, scurtcircuit obositor.
Cu o cadență lina, c-un ritm usturător ...

duminică, 10 mai 2020

Nimic

Nu știu ce râuri m-au purtat,
Ce ape m-au împins cu valul lor,
Pe-un mal încărcat,
Din tărâmul contradicțiilor.

Ți-am spus că nu știu!
Neînțelesurile mă mișcă într-un fel în care
Tot ce-am cladit, ce e definitoriu,
Vreau să dispară până mâine.

Să mă smintesc. Doresc
Să umblu dezgolita de toate sensurile.
Cu ochi limpezi să clipesc
În toate părțile.

Ce văd, să nu aibă valori,
Adevarat.. sau fals, ci doar sa fie.
Să îmi lipsească identitate, nume și păreri.
Așa doresc să mă trezesc de mâine.

duminică, 26 aprilie 2020

Love never fails

I opened up much wider.
I walked in and out of my cage.
I stayed every time I needed to run faster.
I bit you every time I had the chance.

Out of my cage, I didn't feel protected.
I was vulnerable and soft.
With my big mouth, open-hearted,
On the shaking earth.

You soothed my uncertainty with words,
But your actions were much louder.
You refused to put down the walls.
Then, I remembered I was stronger.

There was a time when I needed to know,
Why and how to fix this inconvenience
But now, Oh! now I've seen my heart's glow
The path of light, from hardship to resilience.

My heart is teaching me about my grief
Without pain there is no love, she whispers.
With all the loss, guilt, shame, and unbelief
My darling, it's only love, that never fails.



sâmbătă, 25 aprilie 2020

Furtună

Vântul îmi taie respirația
Când brazii se îndoaie până la pământ.
Stând nemișcată, îi aud lamentația.
Mă sufocă și mă îneacă acel gând.

Știu că brazii se ridică, că de-aia-s brazi.
Ce nu știam e că se-nalță mulțumiti.
I-a curățat furtuna de lchenii hâzi.
Toți paraziții au fost azvârliți.





vineri, 17 aprilie 2020

Iubire ?

Îndepărtându-te, am putut să-ți fiu aproape, să mă bucur de tine, pentru că nu reprezentai nici un pericol. Îndepărtarea e controlabilă și sigură.
Când îți eram aproape, te-am îndepărtat. Am simțit că mă sufoca apropierea, intimitatea, așteptările, nevoia de a fi iubită.

Oricât de frumos e, mereu este un gând în spate care îmi spune că eram și sunt mai bine singură. Mai în siguranță, mai liniștită, mai lipsită de toate gândurile și scenariile negative, lipsită de presiunea de a fi perfectă din toate punctele de vedere.

Când pleci, mă simt pierdută, abandonată, mă simt a nimănui. Vreau să stai cu mine și să nu mai pleci niciodată.

Când ești cu mine vreau să pleci și să mă lași în pace, să nu mă mai sufoci cu îmbrățișari și saruturi. Mă enervează cum respiri și că exiști. Du-te!

De ce ?

Mi-e frică de intimitate și de apropiere. Îmi păzesc inima. Mi-e frică sa o deschid. Mi-e frică sa o folosesc, să simt, să iubesc, să dau. Mi-e frică că mi-o vei sparge în bucatele atunci când vei pleca, pentru că îți vei da seama că nu merit sa fiu iubită.

De ce nu merit sa fiu iubită ?

Nu merit sa fiu iubită pentru că sunt un om rău. Eu l-am omorât pe tata. Sunt o fetiță rea, neascultatoare, veșnic nemulțumită, pe ce pun mâna stric, sparg, sunt egoistă, nu mă gândesc decât la mine, nu țin cont de nimeni. Nimeni nu o să mă suporte așa cum sunt. Sunt rea.
Nimeni nu o să mă iubească pentru că sunt rea și Dumnezeu nu iubește copiii răi.

Iubirea?

Iubirea înseamnă neputință. Neputința înseamnă lipsa oricarei puteri în fața pierderii.
Furia înseamnă putere. Nu dau, nu pierd.
Când mă pierd pe mine mă simt neputincioasă și mă trasform într-o fiară, gata să sară la gâtul oricăruia.
Când mă gândesc la iubire, mă văd închisă într-o cușcă, la dispozitia celui care m-a închis acolo. Când mă gândesc la iubire văd moarte. Vreau să supraviețuiesc iubirii. Iubirea are sângele rece. E un criminal. Voi ucide iubirea. Iubirea nu merită sa trăiască. Iubirea e un monstru.
Tot ce îmi doresc în viață e să fiu iubită iar asta mă distruge, să iubesc. A iubi înseamnă a mă sacrifica pe mine. Iubirea cere sacrificiu.

Cine sunt eu ?

Eu sunt un monstru, un animal sălbatic închis într-o cușcă. Cine este cușca? Frica. Cușca este frica de a nu fi iubit. Frica că orice aș face, aș ajunge schilodită de iubire.
Cușca nu mă lasă să mă eliberez de moarte. Sunt prizonier în cușca mea. Cușca ma protejează. Atâta timp cât sunt in cușcă sunt in siguranță.
În afara cuștii stă pierderea, nesiguranța, neputința.
În cușcă mă simt furioasă. Vreau să mă omor la fel cum l-am omorât pe tata.

Cum l-am omorât pe tata?

Pe tata l-am omorât prin iubire. I-am dat tot ce am avut sa îi dau și a murit.

În relație mă simt vulnerabilă. Când văd ceva ce îmi place mă simt neputincioasă. Simt nevoia să demonstrez că NU sunt vulnerabilă și prefer să dau cu piciorul oricărui lucru decât să îl pierd. Dacă îi dau cu piciorul, el mai există acolo, pe când daca îl pierd, el a murit, nu mai există.
Conflictul dintre a-mi dori un lucru, cel mai mult și frica de a pierde acel lucru, mă dezechilibrează, mă decompensează.
Frica de a pierde acel lucru este mai mare ca și dorința de a-l avea. Prefer să nu îl am, asftel el continuă să existe, decât să il pierd și astfel sa moară.

Iubirea este viață, iubirea este moarte.

Iubirea este viață..
Încă nu am nimic de spus aici. Nu simt această afirmație ca fiind una adevărată. Doar știu că este, iar acest lucru mă irită.

Iubirea este moarte!
Iubirea simt că este cel mai periculos lucru din viață. În fața iubirii mă simt mică, neînsemnată, neputincioasă.
Atunci când mă simt iubită, acest lucru mă revoltă, mă înfurie, mă simt păcălită, trădată, luată de proastă. Cum aș putea crede că cineva ma iubește ? Marș. Nu am nevoie de iubirea ta.

RUȘINE!

Mă învinovățesc pentru că sunt egoistă. Vreau totul pentru mine. Eu nu am. Nu vreau să dau.
Nu înțeleg de ce sunt așa de rea. Dacă aș fi mai bună, aș putea fi iubită.

Mă simt vinovată pentru că sunt egoistă și mi-e rușine. Înteleg de ce mi-e rușine. Așa și trebuie SA-MI FIE RUȘINE PENTRU CĂ SUNT EGOISTĂ! Copiii egoiști sunt copii răi.

Sunt inhibată. Nici nu aș avea cum să fiu dezinhibată, pentru că ce reprezint eu este inadecvat.
Sunt un copil rău, egoist, inadecvat și așa ar și trebui să fiu, inhibată. Nimeni nu iubește așa ceva și nici nu ar trebui să vadă.

Atunci când iubesc, simt că mă dizolv și că îmi pierd identitatea. Nu mai știu cine sunt. Nu mai stiu de ce am construit atâta defensivă. Cine sunt eu ? Sunt nimeni. Mă simt dezarmată, neputincioasă, mică, la mâna celui pe care îl iubesc.




joi, 9 aprilie 2020

Scurt metraj

Două ziduri s-au întâlnit.
Au facut un pas înapoi, s-au cântărit,
S-au bucurat că seamănă leit,
Și-au luat avânt cu entuziasm, dar s-au izbit!
Realizând, că sunt de neclintit..
Au evaluat daunele, doar s-au ciobit.
Și au plecat mai departe în pas grăbit,
Fără să privească înapoi.



vineri, 3 aprilie 2020

Namaste

I want to know the real YOU.
I want to see behind the struggle.
I want to hear your heart's tune.
What would take to open the doors to the secret tunnel?

I want to break those ancient locks,
I want to walk upon your darkest passage
I want to see the essence of the faults.
I want to know what got you all this leverage.

I want to know the weaknesses and the mistakes.
I want to know what drives your heat.
I want to see what makes you burn in flames.
What gets your heart to skip a beat?

The reason that I want to comprehend all that
It's rooted in the substance.
I want to know what brought you here today.
To feel your undenying presence.


sâmbătă, 28 martie 2020

Istorie

Sunt un om mic într-o lume mare.
Am probleme mari, într-o lume mică.
Emoții, necunoscut, uitare..
Dorință prăfuită, îngropată, înecată cu frică.

Pe coate m-am târât până aici.
Prin ceață și tranșee
M-am descompus până în străbunici.
Prin bombe și războaie demne de o epopee.

Sunt un nebun, pierdut, peleag.
Câteodată ies învingător în capul meu. Ș-atunci e pace.
Alteori, privesc cu umire în jur și nu-nțeleg.
De ce ? D E  C E  ?!?


luni, 2 martie 2020

Ziran

It's about the sadness in my heart.
Please, don't try to make it light.
Just let me be, embrace the darkness
And who I am inside.

Just see the beauty that it is
And what gifts it has to offer.
It's not all about the light and peace.
Sometimes, your eyes are open when you suffer.

It's in the darkest place that I found strength,
In the uknown I found my answers.
It's in the biggest despair that found faith,
In the silence, I found presence.
It's on the longest road that I found the path,
In the fog, I found my clarity.
It's in the misery that I found wealth,
In the middle of the storm, I found serenity.

I am the dark and ugly, full of scars,
My heart is shattered.
Misunderstood, unfit.. as it appears.
Regrettably bespattered.



miercuri, 26 februarie 2020

Aproape că

Ți-am spus cu apăsare că te vreau,
Iar tu mi-ai spus lejer că nu știi ce va fi.
Tu știai, dar nu mi-ai spus-o așa pe șleau,
Crezând că așa fac oamenii cei buni.

Eu am știut că tu știai de fapt
Și am știut și ce anume.
Dar am ales ca să mă mint.
Cum te mințeai și tu, cu bunătatea-n lume.



Peisaj

În suflet mi-e pace.
În minte dialog.
În corp, pe alocuri ace.
În inimă potlog.

În ochi acru.
Pe obraz paloare mascată de-un roșu pensulat.
Zâmbet uscat, macru.
O zăpușeală.. Deschide-ți oblocul! Da-ți drumul pădurii, să intre aer curat!






luni, 20 ianuarie 2020

Idilă

Ai venit, ai privit , ai luat și-ai plecat.
Am venit, am privit, am deschis și ți-am dat,

Te-am golit, m-ai golit,
Perspective economice.

Vatra sufletului

În inimă îmi răsună un cântec,
În brațe îmi leagănă un început.
În glas îmi urlă strămoșii din pântec.
În suflet mă alină un prunc ne născut.

Răsună un pământ pe sub pământ,
Mă strigă urmașii din urmă.
Mă cheamă mama mamelor cântând,
Vino puiule acasă, în turmă.

Acasă unde suntem și-am fost împreună.
Sub glii, în flori și copaci.
În cuprins, în brate, în sânge, în vatră.
Unde sufletul întregește urmași.




marți, 17 decembrie 2019

Avalanșă

Durere și spasme.
Reminiscențe ?
Inima mea frântă,
Așteaptă să fie cusută.
Să vină cineva și să o oblogească.
Da așa așteaptă ea !
Să vină cineva!
Bravo vouă ,celor care n-aveți nevoie!
Singurătate..
Umbră celui care ar fi putut să fie.
Din întunericul ființei mele se nasc scântei,
Avalanșă de idei.
Gânduri năvălesc în minte,
Cărora nu le gasesc cuvinte
Potrivite să exprime,
Ce aud în mine.
Este o lipsă și un prea plin,
De dragoste și acelasi venin,
Care, împroșcat cu putere,
Iese din acea durere
A lipsei iubirii.
Pentru că în final la asta se reduce totul,
La iubire și lipsa ei.

Chemare

Sfârșite, o viață am cântat
La înghețatul tău izvor.
Tristețea adesea mi s-a adăpat
Din apa ta , ușor.

Ești ceea ce gândești,
Iar eu visam să fiu sfârșit.
În valuri repezi aștept ca să mă chemi,
Să-mi îneci focul ce arde mocnit.

Ți-am cântat să nu mă uiți,
Să nu mă lași aici,
În viață.

Râsul curului

Peretele și calul,
Ursul și cu valul,
În ei zace o conștiință
Care nu are nevoie de exprimare, de putință.
Nici de a-întelge ce deja ei știu.
Căci nici o întrebare al cărui raspuns il știi,
N-o pui.
Si nici o putință pe care o ai pe deplin, n-o cauți.
Iar noi oamenii, ființe mici si fudule,
Credem că gândul și cuvântul
Ne ridică la nivelul de rasă superioară
A Pământului.

luni, 16 decembrie 2019

?

Și când meandrele realității
Se deschid în amănunt,
Ai vrea să fiu ce crezi că sunt?
Sau vrei să bâjbâi ca un orb prin unda intimității?

W(ish)T(o)F(ly)

Inside my head there's you and me.
There's us combined in simetry.
There's you pushing your weight over my body,
There's me, starting to breathe hardly.
Our lips are one, our tungs are shy.
Touching just the tip,
Inflaming sparkles of heat.
Fire is sent to different parts of the body.
My eyes roll, they cannot keep the focus outside.
Inside I'm flying, everything that you do takes me higher.
It's like a never expecting yet always there, desire.

No(i)u

Pe un câmp deschis tu vii, pășești
Precaut și curios
Mirat, uimit, miroși, cunoști,
Privești, atingi minuțios.

Pe un câmp deschis eu vin, pășesc,
Curioasă, încântată.
Atentă ascult, întreb, primesc.
Ating, cuprind, mă las îmbătată.

I am

And when I was rejected in everything I said or did,
I found myself in everything I didn't say or didn't do.

And there I was.. a feeling.
A feeling of nothingness, a feeling of wholeness.
I was nothing that I said or did
It was everything that I didn't.

Presence

Poză

E ceață deasă în gânduri.
Pe masă stau împrăștiate firmituri.
Firmituri ale trecutului trecut.
Rupte, sfărmate, tocate mărunt.

E un ghiveci în corp, în cuget, în simțire.
Am mai fost aici. Ții minte iubire ?
Ții minte regret ? Ții minte neputință ?
Ții minte lumină ? Ții minte speranță ?

duminică, 15 decembrie 2019

Început

Acum în ceasul morții tale,
Tata ,eu vreau ca să îți spun:
Te văd, te știu, te simt, știu cine ești, Vasile.
Ai fost un tată bun.

Îți mulțumesc și te petrec îndurerată.
Tu ai avut destinul tău, iar eu, pe-al meu.
Îți mulțumesc, pentru că mi-ai dat viață!
Căci datorită ție, sunt și eu.

Tu ai plecat iar eu mai sunt.
Voi merge mai departe fără tine.
Te voi păstra mereu în suflet și în gând.
Te onorez cu viața mea, Vasile.

      

vineri, 13 decembrie 2019

Moartea



Străină-mi este viața iar moartea așa de-aproape
Așa de caldă, vie ,plină de speranță.
Așa de bună și de iertătoare.
Iar viața ? Inutilă, fadă, hoață.

Unde nu ești tu, nu e iubire!
E doar fațadă, lipsă, moarte.
Unde ești tu? Eu simt că vreau sa merg cu tine!
Să văd ce vezi, să știu ce știi, să simt ce simți, STRĂINE!

miercuri, 4 decembrie 2019

Străinul

Și dacă ți-aș spune despre zilele și nopțile în care te-am visat venind?
Și dacă ai ști câte suspine am înghițit.
Și dacă ți-as arata cum în carne vie mi-ai săpat șanțuri, lipsind ?
Ești de neclintit. E NECINSTIT.

Și dacă aș putea astăzi să mă uit în ochii tăi,
Acum! Știi ce ți-aș spune ?
- Sunt eu, copilul tău cu ochii goi,
- COPILUL TĂU, STRĂINE!




duminică, 29 septembrie 2019

Puls


Ascultând pulsul inimii mele încercat,
De-atâtea valuri calde înecat,
De-atâtea galopuri încălecat,
De-atatea goluri sufocat,
Zâmbesc.

El imi zâmbește înapoi
Și începe un dans ritmat, greoi,
Sare, se oprește.. și râde! Ca un maimuțoi,
Și mă cheamă să dansăm amandoi.
Îndemn nebunesc!

Refuz politicos.
Picioarele să-mi fie unde-i inima, e de prisos.
Când e ceva, pulsul nu-mi e de folos.
Să nu-ți pierzi capul și picioarele, e sănătos.
Refuz și zâmbesc.

Maimuțoiul mă întreabă:
- Ești pregătită ca încă odată,
Să fugi, să te întrebi ce ar fi fost dacă,
Dacă și cu Parcă se sărutau într-o barcă?
I-am spus, că nu.



vineri, 2 august 2019

Fantoma

Când stau și mă gândesc la tot ce am piedut,
Când stau și ma gândesc la tot de urmează ca să pierd,
Mi se adună bătăile, mi se oprește aerul de tot,
Și din flacăra mocnită, iau cu totul foc! Și ard.

Aș vrea sa spun că o sa treacă, dar știu că nu este așa.
Că-n locul tău ramas gol, bântuie necontenit fantoma.
A ceea ce a fost și ce ar fi putut să fie, altminterea.
Altminterea.

sâmbătă, 8 iunie 2019

EMOȚII

Emoții intră-n carne vie!
Nu vreau să simt, să văd, să știu!
În intensitatea și iuțimea cu care taie,
Pierd contactul cu rațiunea, pierd teritoriu.

Devin un vortex,
Și mătur cu toată forța înăbușită,orice imi stă in cale!
Cugetul stă martor neputincios, perplex..
În timp ce tornada sapă șanțuri, lăsând în urmă doar sânge, praf și jale.

Iar când se potolește vijelia,
Zac leșinată, pierdută, inconștientă.
În timp ce aleargă ca o bezmetică, rațiunea,
Să închidă orice cale de comunicare cu furtuna cea dementă.

Mă ia cu binișorul și îmi spune:
- Nu-i bine să fii trist, sau să te bucuri!
- Mânia, uite! N-aduce lucruri bune!
- Simțirile salbatice sunt doar pentru nebuni!

- Dar eu simt.. -Lasă nu simți!
- Ascultă aici, că facem împreună!
- Te ajut eu! Pune lacătul, strânge din dinți!
- Nu trebuie să te bucuri dacă zâmbești, dar lor le place așa.
- Zâmbește, n-auzi?! Nu fii nebună!


miercuri, 29 mai 2019

Love

Rejection is an arrow thru the same wound,
Vulnerability is showing that.
Shame is when you think that if you were better, that would not have happened.
Weakness is when you fall, and you start to doubt yourself.
Rising is when you start asking questions.
Power is when you accept all that.
And that is love.

duminică, 19 mai 2019

Truth

As I penetrate the whyness of my being
I find many right reasons
That I catch and I release
Only to search again for the purpose of finding.

The reasons don't fight for supremacy
Because they know that every one of them gets their share and that's why none of them ARE.

The questions don't imply a knowing
Knowing doesn't imply rightness
Rightness implies wrongness
And the truth is we don't know.

sâmbătă, 11 mai 2019

Feel

Am surzit.
Și e atât de liniște încât, îmi pare că aud pentru prima oară.
E atât de liniște înăuntru încât.. se simte.
Se izbește o undă-n perete,
Îl sparge, se zdrobeste, se împrăștie.
Se-împrăștie în așa fel încât nu se mai găsește bucată cu bucată să se adune-n intr-un zid identic
Și zboară..
E atât de liniște înăuntru, de a început să se simtă.

Renaissance

Copacule, la umbra ta am stat și te-am pătruns.
Te bate vântul, te îndoaie, tu te ridici fără vreun plâns.
Neclintitule.

Tu stai aici, trainic și sfânt,
Furtuna vine și te aruncă la pământ.
Tu îți faci alte rădăcini din ce a rămas.
Îți faci alt trunchi din rouă, fără vreun pas.
Tu renaști odată cu furtuna,
Tu ești frate cu vântul, rudă cu luna.
Neclintitule!

În mine sunt eu ca un copac.
Bătut în vânt, căzut, crescut în lut.


miercuri, 1 mai 2019

In vino veritas

Un vin, eu vin, tu vii..
Să știi, eu știu, tu știi.
Să crezi, eu cred, tu crezi.
Ce vezi, eu văd. Nu vezi?
Ce știu, eu simt. Tu știi?
Eu vreau,tu știi. Nu vii?
Tu simți? Sunt mii și mii
     De fluturi arămii.

duminică, 14 aprilie 2019

Femeie


Eu sunt femeie și-n părul meu fluturi primavratici își zboară gingășia
Se joacă printre fire, se-ascund, se încâlcesc, își zburdă veșnicia.
Eu sunt femeie și-n ochii mei nedefiniți se-amestecă misterul,
Timiditatea, culorile, pasiunile, eterul..
Eu sunt femeie și-n pântec, prunci nenăscuți își făuresc menirea,
Sătui la sânul meu, își gânguresc iubirea.
Eu sunt femeie și inima în piept îmi sare o bătaie
Când știu că trebuie să pleci, când te aud că vii,
Când sper că ai găsit tramvai și n-ai ramas în ploaie.
Eu sunt femeie și-n pieptul meu, frunți ostenite se odihnesc senine.
Transform uscăturile în verde și rău-l duc în bine.
Eu sunt femeie și-n glasul meu un cântec,
Alină orice plâns, orice durere, ca un descântec.
Întâiul cântec, întâiul glas, primul cuvânt, prima lumină.
Eu sunt femeie!
Vulnerabila, pasională, gingașă, senzuală, fină.



sâmbătă, 13 aprilie 2019

Desire's dare

I wish, that when I look up, I'll feel the infinity pouring thru my veins,
Transforming every facet of every thought, of every cell, of every me.
I wish that when I think a thought that makes me want to fly,
To spread my wings and gaze the never-ending horizon.
I wish that when I fly thru possibilities,
They would open like a field of tulips in my consciousness.
I wish, that in that beautiful and colored field of tulips,
My heart would hear your heart beating that warm rhythm of our souls merging together once again.
I wish, that at that moment our souls will become a new, yet ancient ONE.
So I will never have to search for you again, my love.
I wish a wish that I have wished in all my wishes,
But never truly quite like this and never in this form again..





marți, 2 aprilie 2019

Ambivalent borders

Prefer să cred că se poate
Decat să văd gratii atunci când mă uit la cer.
Sunt doi în mine.
Unul e supărat și trist, singur ...
Celălalt e de oțel, trece prin ziduri și credințe.

Prefer să cred că merit.
Sunt doi aici.
Unul, crede că e fundamental rău.
Celălalt știe că și-ar găti inima, să potolească o foame.

Prefer să văd că am.
Cei doi se holbează drept la mine!
Unul e cârn, are stomacul lipit de spate.
Și celălalt râde mulțumit, satisfăcut, împlinit.

Prefer să știu că știu.
Ăștia doi sunt tâmpiți!
Unul umblă năuc, nu știe de ce.. nici de când!
Celălalt flutură cărțile, convingerile, cursurile, cunoștințele.
Bravo deștepților!

Prefer să fiu că sunt.
Dar ăștia doi fac cu schimbul.
Primul 12, celalalt 24 și invers.
Unul își tine respirația, celalalt meditează.
Unul numără anii cu ușurare,
Celalalt se primbă prin păduri și inspiră.

Prefer sa văd frumusețea la mine.
Cei doi se pregătesc de podium.
Unul se uită de după perdea, e plin de bube și jeg, cu ochii în lacrimi,
Și-mi vine să îi spun că-i cel mai frumos, tocmai de-asta!
Celălat, își ia avânt încrezător, impecabil, strălucitor,
Și când își întoarce ochii peste cap, îmi vine sa i-i scot!




vineri, 29 martie 2019

La mulți ani!

Nu am înțeles că nu mai ești..
Te visez că ești în altă parte, trăiești..
Sunt necăjită.
Nu-ți vorbesc, nu te bag in seamă.
Te ignor, m-ai rănit,
Te iubesc, m-ai trădat, m-ai mințit
Plâng și nu m-alin.
Nu mă opresc, nu pot sa ma abțin.
Și merg să cer mamei socoteală.
Tu știai această oribilă minciună?!
Mi-e dor, mi-e groază, mi-e teamă, mi-e spaimă, mi-e frică, mi-e silă.

sâmbătă, 16 martie 2019

Conundrum

I live my life inwardly
Everything that is important is happening inside.
Outside, is to much noise, to wavy.
I might be taken by a tide.

I give my hopes to the moon.
She is quiet, magical and trustworthy.
If the sun sees them bloom, he could burn them to soon,
Enthusiastically.

La granița fără de granițe

Întinsul apei reflectă perfect peisajul fascinant
Și nici o adiere pe deasupra, nu-i tulbură oglinda.
În adânc se dau războaie, urlete in neant!
E-n luptă cu delirul, rațiunea.

Și "da" și "nu"și toate laolaltă!
Multe deasupra și multe dedesubturi.
Multe! Dar multe întrebări tresaltă!
În mai mult decât două răspunsuri.

Își iau fiecare arma lor,
Pornesc puternic, cu fața înainte,
Se ciomăgesc cu logica argumentelor.
Dar nu câștigă nimeni, pentru că fiecare fir are dreptul lui să fie.

Și lipsa de deznodământ mă face ca să-l caut,
Deși pricep că nu găsesc așa ceva, că nu-i!
Retoricul îl pun chestiune, e imperativ să fiu precaut.
Indubitabilul mă ocolește.
Întrebările-s fantome care mă bântuie neobosite, în timp ce ochii, îmi pică în gura stomacului.


marți, 12 martie 2019

FăT(U)

Nu vreau să-mi fac mic sufletul,
N-am chef să te cred, când îmi spui că se putea mai bine!
De ce nu ai făcut tu? Dacă tu erai desteptul
Care avea atâtea de schimbat la mine.

De ce nu ai făcut tu? care tu știi, tu ai, tu poți!
Pune tu, acolo unde vezi că nu-i!
Nu mă mai agasa cu aberații,
Nu-mi îndesa în creier inepții..

Că-ar trebui să tac și că sunt impulsivă,
Și asta, nu este normal!
Că poate dacă, aș fi mai docilă,
Aș fi iubibilă, într-un final.

Și știi ce zic? Mai bine dă-o, să se ducă!
Că tu mereu ai fost mai mult ca mine.
Îmi vorbești continuu despre o nălucă
Iar acel "altădată" de atunci, nu vine!

Așa că , hai lasă-mă te rog!
Că mi-ai făcut de-a dreptul capul mare!
Ai dreptate! Dar taci! măcar acum în epilog,
Macar dupa ce mă lepezi, permite-mi să plutesc în depărtare.

În depărtarea, unde imi permit să fiu, să fac si sa vorbesc AȘA
Să pot să spun, să gândesc,să strig : e treaba mea!



duminică, 10 martie 2019

Ce-ar fi ?

Suntem aici, dar nu știm unde.
Să mergem înainte, să mai lăsăm niște urme??
De diverse cicatrici, unele peste altele..
Înghesuite la fel ca și sarmalele.
Într-o lume, mai mică decât un grăunte.

Să fim impasibili? Adică, să părem..
Că de fost, nicicum nu suntem.
Să alergăm cu brațele deschise?
Să lăsăm să se consume focarele aprinse?

Pe unde să mergem de aici, nu știm.
Punem tot la îndoială, bâjbâim.
"Ar trebui să fiu mai MULT decât eu sunt"
"Ar fi bine să mă potolesc, e evident!"

"Vorbesc prea mult.. fac prea puțin..
M-am îngrășat.. De ce nu rețin?!
Nu mă bucur, simt prea tare!
N-ar trebui sa beau zilnic. Îmi este foame!

Nu știu asta, nu pot cealaltă.
Într-un final mă doare-n bască!
Dar chiar într-adevăr mă doare?
Ăsta sunt eu? Întrebare întrebătoare..

Aștept să-mi treacă șovăiala așa cum scriu.
Că sunt un om decent, asta o știu.
Și-așa cum sunt, sunt EU și punct!
Apocaliptic, descifrabil, cald, cărunt.

Apocaliptic, descifrabil, cald, cărunt.
Terestru, ornorabil, amărât, absurd,
Curat, intens, rece, alambicat,
Harnic, bețiv, seren și animat.

Practic, crizat, nerăbdător, zgârcit,
Iubibil, creativ, suspicios, smerit,
Încrezător, jegos, cinstit, labil,
Cretin, amabil, suplu, pueril.

Nemulțumit, cald, ipocrit și iubitor,
Înțelept, laș, rigid și ascultător.
Încăpățânat, calm, deștept și frânt
Perfect, dezechilibrat, amant și sfânt."













joi, 7 martie 2019

Râsu' plânsu'

Ape reci pe șira spinării îmi curg.
Îmi intră-n suflet, il scufund'!
Mă uit în jur, rămân perplex.
Un fior îmi trece-n plex!

Nu te văd. Panica mă cuprinde.
Odată cu ea,
Un râs isteric, îmi aprinde
Jalea!

Când realizez că nu mai ești!

Și râd! ȘI RÂD!
Un râs dezgustător și hâd..

Iar râsul se transformă-n măști!

Care mai de care, mai strălucite, mai iscusite.
Pot zâmbi în fața oricăruia. Sunt pregătite!



vineri, 25 ianuarie 2019

Răspuns

În suflul vântului
In cântecul mutului
Dumnezeu mi-a răspuns:
-Tu, iubire, niciodată nu vei fi îndeajuns!
-Ai să cauți împlinirea, care nu va mai veni.
-Și acesta e blestemul ce-ai venit spre a-l trăi.
-Înțelege odată pentru totdeauna că-mplinirea-nseamnă moarte!
-Care roade cad din pom? Doar acelea care-s coapte!
-Poți sa-i spui blestem, sau viață.
-După numele ce-l dai , vei trăi acea povață!
-Mai ții minte când ți-am spus, "Omul cât trăiește-învață"?
-Împacă-te cu gândul, că nu știi și nu ai știut.
-Nu-ncerca să spulberi taina care stă-n necunoscut.
-Frumusețea e-n mirare, în minune și în mut.
-Și lasă-n colo ce a fost, nu contează ce-a trecut!
-Și iubirea? Ce-i cu ea ?
-Păi pe tine asa te cheamă, fata mea!
-Ai uitat numele tău? Nu-i problema, Eu ți-l spun!
-E Lumină, e Miracol, este tot ce e mai Bun!
-Este Focul care arde din adâncuri, spre afară.
-Și punând lumina sfântă peste tot ce-l înconjoară,
-Dă un sens oricarui lucru, fie el cât de ascuns.
-Fără ca sa-i curme harul,care șade-n nepătruns.

PS: Rostește cu credință,numele tău mereu.
-Este Iubire!
       Nume de familie: Dumnezeu.



Cer(t)

Dumnezeu în mine cântă-întruna
Sufletul tău poate! Mintea ta știe!
Dar eu contrazic lumina
Cu un aer de stihie.

Dacă știu, tu Doamne,
Și dacă pot de toate,
De ce continui sa mă-împletesc?
În scenarii felurite, de ce Doamne, tot robesc?
De ce gândul de pustiu, îmi zvantă
Micul grăunte de întelepciune, într-o clipă?

De ce mă simt stingher ca un cactus în deșert?
Și de ce cu-atâta ură, vreau să-nțep orice e cert?
Stau și ard de nerăbdare,
Neîncrezător, nevoie mare!
Îmi e frică de iubire, dar o vreau cu-atata ardoare?
Păi ție Doamne, zi-mi! Îți pare de-înteles?
Hai, te ROG! coboară-n grabă, să îmi dai și mie-un sens.

joi, 24 ianuarie 2019

Insights

I am never as wise as I'm supposed to be.
Never as smart as I want,
Never as strong as I could,
Never as kind as I should,
Never as beautiful as wish.
Never as slim as I dreamt,
Never as easy , like the wind.
Because always I want more.
Always dream, seemingly impossible dreams.
Always, do things backwards.
Always,run out of patience, it seems.
Always my thoughts storm my insights.



Brick

How about your beautiful mind?
How it sees the world
And what it holds behind,
All the laughs and,
The big walls, full of mould,
That you built ,
Brick by brick
Every time your heart was broken,
By an idea , or a trick,
That you couldn't avoid,
Because you just started to live
And thought,
That the world would love you back
If you just give and give..
So you gave till you ran out.

Ps: This is a poem about love


 

miercuri, 23 ianuarie 2019

Light

Why don't you write about your soul?
The beautiful light it shines!
But, does it have a hole?
There's no light in there,
Only shadows and fog.
Their boss is Fear.
Their role is to be strong.
They are supposed to guard,
The darkest secrets
Locked safely, in the basements.
Without any light that could expose
Such pain, such horrors!
That would instantly kill
Any breath, or light, or will.



duminică, 13 ianuarie 2019

Mis(T)ery

In my dream I dream a man that has a dream.
And he, the dreamer, dreams
About a dreamer that it's dreaming.
And who can tell , of all the dreamers
Who is real, or only seems ?
What makes them keep beliving
That their reality is really happening?

Besights the fact that he can't tell
What is real and what are his dreams
He also is still wandering
What this reality even means!
Not even mentioning that if he knew
What is the difference between the two
He would be questioning forever
Who's who!

He just doesn't know but still he feels
That in this seemingly reality
He holds many many dreams.
He also knows,
That when he's awake
Or what ever it would be, in fact, that state.
He can daydream
About his hearts desire.
A drive, that he can only describe in a few words:
"It's like a fire"



Povești!

E ca .. nu știu ..
Nu stiu cu ce, să compar ceva ce nu stiu cum e.
E o necunoscută.
Îmi face inima sa bată mai repede.
As fugi înapoi, mă simt năucă.
Da , probabil că vreodată, am știut cine sunt,
Și ce vreau de la viață
Cred că a fost atât de demult,
Încât ideea de a fi bine, mă îngheață.
Sincer! Sunt nebună?!
Iar daca sunt, asta mă scuză!
Da.. E ca și cum, a durat atât de mult,
Încât am crezut că asta sunt.
Era zona mea de comfort.
Știam cum vor decurge lucrurile.
Eram în control.
Totul era "bine"!
Decât că nu era nimic.
Și asta ajuns sa fie parte din mine.
Dar o mică voce,(mică pentru că am dat volumul la minim)
Ca o placă stricată REPETA.
Alo! Să știi că asta nu e fericirea!!!
Pff!! au trecut ani și nu tăcea!
Trebuie să recunosc mi-a facut capul mare!
Cu povestea ei plictisitoare!
Cum că se poate sa fii fericit!
Că cică și meriți, implicit!
Și bla bla bla, bla bla bla bla!
Nu știu, poate ai auzit și tu povestea!
În fine.. am zis să văd ce-o fi?!
Și dacă e invenție, mă pot întoarce cât ai clipi!
Mă rog .. și asta îmi provoacă anxietatea..
Libertatea !










Inspire

There's a voice in the back of my head,
Telling me that all that lies ahead,
Is everything that I dreamd.
Everything that I wanted or I didn't,
Is there waiting for me to access it,
Without knowing how I would get it.
I'm a little afraid and a little confident.
A little bit of everything.
I take my steps unwittingly,
Twoards the good that I hope it would be,
Holding my breath so hard when it isn't
Trying to faint my feelings until it passes.
Breathing deeply, with open lungs
When the feelings that I wake.
Are telling me,
That it's what my heart wants.


sâmbătă, 12 ianuarie 2019

Persona

Mi-am luat masca jos, m-am uitat la ea și am plâns.
Am strâns-o-n pieptul meu iar ea , a râs.
I-am pus un sărut pe frunte
Și am băgat-o în buzunarul de la spate.
De sub veșnica haină protectoare,
Rușinea și vinovăția și-au aratat dinții,
Încercând să mă amenințe cu neprevăzutul.
În piept,simt o briză de aer proaspăt,
Inspir cu ușurință și-mi umplu plămânii cu ceva ...
Ceva ce mă înspăimîntă.
Ceva ce nu are trecut, prezent , nici viitor.
Un necunoscut , încrezător.
Posibilități, fără un cunoscut rezultat
Întrebări , fără răspuns imediat.
Destinații, fără de itinerar.
Impulsul de a plonja, fără să știi de-o fi dulce, sau amar.
Și mult mult neștiut.
Mă iau pe mine în brațe,
Și pornesc în această nouă călătorie,
Călătoria în nestrăbătut.
Mă scufund, în libertate.






miercuri, 9 ianuarie 2019

Tao

În partea de sus a sufletului meu,
Îmi cântă îngerii în goarnă.
Eu îi trimit în valea văii
Și totul se răstoarnă.
Lumina-mi inundă complet adâncul,
Lăsând în urmă numai fluturi,
Mireasmă, flori de maci și curcubeul,
Plin de minuni.
Plin de lumi..
În lumina luminilor se naște iarăși sfântul.
Pe care, deseori îl visez cu amănuntul.
Iubesc cum taina, se scutură-n în lumină
Iubesc anevoiosul drum cu tălpile în tină.
Și oare, câte lumi își trăiesc destinul ACUM?
Eu sunt o lume, un univers, o inimă, un drum.
Eu sunt o taină, o clipă, un neajuns, un sfânt.
                       
                        EU SUNT



marți, 8 ianuarie 2019

Eon

În visul meu visez un visător care visează.
Iar acest visător visează un visător visând.
Și cine, poate ca să spună,
Care dintre acești visători, este adevărat?
Cel care visează, sau cel ce e visat?
Posibil, unul altuia visul afectând..

Viața este un vis sau visul este viața?
Poate, povestea e într-un balon
Din spuma unui val, într-un ocean, dintr-un atom.
Sau, înscrisă în geneza unui cristal de gheață.

Și ce înseamnă această presupusă viață?
O fi visul pe care îl visez, cu abitudine?
Iar pe mine, cine mă visează ?
Vre-un visător cu multe întrebări, ca mine ?

Îmi număr deceniile, ca pe o pradă,
De faptele și gândurile mele,ținând scor.
Și DACĂ viata mea întreagă
E-un scurt vis, despre un nor?
Poate, într-o fractie dintr-o secundă,
A visului unui visător,
Visat și el la rândul lui,
De vre-un visător visat,
Într-o zaptosecundă adunat,
Într-un vis al Universului..




duminică, 6 ianuarie 2019

Maktub

De trei decenii și un ciot,
Cutreier munții existenței.
De o jumătate de viață, pentru unii,
De-o viață, pentru alții,
Mă naște roua dimineții.

Într-un infinit de variante,
Pășesc cu grijă mare.
Ele zâmbindu-mi nonșalante,
Îmi spun, că nu găsesc scăpare.

E musai să aleg,
Dar nu contează ce,
Pentru că drumul, pe care merg
Mă duce doar-înainte.

Dar frica îmi spune altceva!
Ea îmi vorbește despre moarte,
Despre povești cu suferință
Și de singurătate.

Și-n mine se duce un război.
Miliarde de polemici și dispute,
Acorduri de pace și iarăși bătălii,
Între cugetări și sentimente.

Sunt ca un câmp de luptă,
Dar numai câmp nu sunt.
Prăpăstii și Everești,
Fără de apă și fără de pământ.

Sunt un deșert cu mal abrupt.
Imi smulg aripile și mă arunc.
Îmi strivesc creierii-n prăpastia uitării.
Și mă trezesc cu moalele intacte în culmea fericirii.







luni, 31 decembrie 2018

Idealism

 I will be ok..
I'm telling you now.
Anxiety got the best of me at this time
But, soon it will pass,
Like,this cold cold winter
Of my soul,
That is entering a lifetime spring.

And even if it passes,
Not by, but through..
And my heart seems to want
To crack my torso
And run off into the mountains,
To hide in a bear's chest,
It's not a hope ,
But a knowing,
That my dreams are right here,
In front of me,
Patiently waiting for me to open my eyes.
And as my heart is winding through love,
My feet are building
Another and another step
As they climb stubbornly,
On this ladder of all possibilities.

sâmbătă, 29 decembrie 2018

De-ale


Ana are mere,
Mere ana are.
Eu trăiesc un vis lucid în care,
Mă plimb prin astă lume,
Mă bucur și suspin
Uitând că partea mea mai mare,
E Dumnezeu.Amin!

joi, 27 decembrie 2018

Lut

Scriu și citesc,
Citesc și scriu
O galaxie de substanță
Scăldată-n înțelesuri care,
Anevoios,de încărcată nuanță
Apucă să croiască simțirilor, veșminte.

Când vrei să așterni adulmeci, simți cum îți curge prin ființă,
Atunci, impulsul te cotește să-i dai formă.
Când vrei să vezi, ce numa' știi,
Pui un cearceaf alb, pe o fantomă.

Duhul acestui nou cuvânt,
E chinuit ca lutul galben din pământ.
Din groapă și până la ulcior,
A mâinilor vibrație începe cu un dor.
Îl simți, îl pui în gând și îl frămânți.
Atunci când vrei să îți auzi doina, încet muzica ți-o cânți.

Inim-ținti-rim

Cugetul îmi e ademenit
                                 De uitarea uitării.
În suflet mi-a rămas o anamneză,
                                 Din valea văii.
Nu-mi pare că pot să-i pun contur
                                 Simțirii simțirilor
Fără s-ajung ca un conjur,
                                  În cimitirul cimitirelor.
Acolo zace de decenii
                                   Mortul morților.
Așteaptă doliul sa îl termin,
                                   Iubitul iubiților.
Iar eu îmi simt suflarea, legată c-un blestem
De moartea vieții mele.
Iar cimitirul sfânt îmi curge
Lent și viu prin vene.
Și toate-aceste simboluri de sfârșit
Îmi cântă trainic pulsul.
                 Căci stând în valea văii, isonul meu e-apusul.

Tu

Astăzi, toata ziua te-am halucinat.
Cum te uiți în sufletul meu
Mult prea puțin curat,
Cu acea privire care trădează
O uimire ancestrală,
Din timpurile, când s-a uitat Adam,
Pentru întâia oară,
În ochii Evei.


marți, 25 decembrie 2018

Suferința

Tu vrei să știi, că îi simt mult.
Ea m-a învățat cum să fiu
Și ce să cred despre viață.
E singura care m-a legănat o eră
M-a alintat cu înțepătoare brațe.
A fost mereu pregătită să mă prindă în plasa ei, atunci cand cădeam răpusă de vreun ideal.
Când toți ați făcut ce știam de la început că veți face,
Am rămas noi, urlând sau tăcute,
Cu grimasa auto-profeției sculptată adănc
Într-o scorbură, de crivățul timpului.




luni, 24 decembrie 2018

Ceva...

Oricât de mare învălmășeală de culori stinse găsești în curcubeul meu, murdărit de intensitatea cu care țîșnește negrul din greul adâncului,săpat cu stoinicie de veșnica măcinătură,
Simt curățenia celui neatins de alfabet și nume.
Simt că dincolo de tot ceea ce mi-ai spus, de tot ce-am învățat, de tot ceea ce am citit, de străduința tuturora de a defini tot ce exista-n lume,
Plutește-n ușurința ei, ceva.. o scânteie, o forță, o contradicție, o siguranță, o luminiță, o cunoaștere fără de cuvinte.
O existență fără de sine.

Toxic

Când mă gândesc la tot ce am pierdut în viață,
Mi se strânge inima într-o convulsie puternică!
Și-mi taie respirația
Gândul ce mă bântuie continuu,
Că sunt un monstru.

Și din străfund,începe să colcăie-n spume!
Furia, tristețea,amarul,
Și-un plin de durere.
Și-ncep necontrolat să-mi calculez
Formula exactă, a drumului final,
Înnebunită de cocktailul toxic
Al acestui junghi brutal.


luni, 17 decembrie 2018

Musca

Astăzi, în timp ce privesc acolo unde mă uit de obicei si mă-tristez , e ceață.
Nu mai e acel înspăimîntător nimic, acel întuneric, acea gheață.

Tu știi cum e sa vrei ceva dar doar puțin?
Și-ar fi mai bine să nu vreau deloc!
Macar aș avea un gând pe care să-l susțin!

E ca o muscă, ce-agățată-n firul de păianjen.
Zboară si se zbate-nebunită
Și nu știi, oare scapă?
Sau degeaba se agită.

Așa e locul unde mă uit de obicei, când mă-ntristez,
Astăzi e ceață, nu e-întuneric.
Dar sunt și zile însorite,
Invăluite de un spasm feeric!
Puțin nervos într-adevăr și uneori isteric,
Dar și plin de râuri aurite,
Iubire și daruri felurite.

Și după, iarăși, lin, tiptil...
Intră puțină brumă..
Și brusc! ca o furtună
Mi se transformă-n CIUMĂ!

Și poate atunci,
Când te gândesti...
Mă întelegi și tu
Când zic: decât să vreau puțin,mai bine NU!

De mult sunt supărată
Pe nemernica speranță!
O! Câte i-am mai pus pe oase!
Fără ea, eram de mult romanță...

Dar ea mă ține-n vise fără de final.
Ca musca-n firul des,
Cu aripile rupte de zbuciumul fatal.



luni, 10 decembrie 2018

Da, stiu..

Fumând o țigară, stau.
Și mă gândesc ce ar trebui să gândesc,
Și știu ce ar trebui să știu.
Și știu că am făcut ce trebuie
Și am scris ce am simțit,
Într-un târziu.

Și știu, că valurile dinăuntru,
Roiesc ca niște albine supărate
Pe prădatorul gând amar.
Ele îmi zumzăie obsedate
Să mor , să mor!

Și sunt mai multe voci, toate vorbesc!
Toate își spun povestea, isteric, actoricesc.
Doar una, vorbește încet și calm,
Neobișnuit de încrezător...  și rar.

Și evident îmi pun urechea interesat
De al ei ton mai... așezat.
Dar ce aud, ma cutremură din rădăcini!
Ea spune:Aceasta viață, nu e singura între spini!
Ai mai fost și vei veni!
Cu același elan naiv.

Aceasta ipoteză îmi curmă cutezător avântul.
Aș vrea să nu fi fost curios
Să îi ascult cuvântul.
Dar acum faptul e consumat.
Și orice încercare de a pleca de aici,
Nu are vre-un rost, în fapt.

duminică, 9 decembrie 2018

Jurnalul unui ne-mag

De ce a trebuit să vin aici ?
A fost dorința mea?!
Pentru ca nu îmi place pe Pământ!
Caut! Caut altceva!
Și mă întreb constant:
De ce una, de ce alta?
DE CE, futu-i ?! De ce NAIBA?!
Și-adun! Și-adun!
Haine, lucruri.
Și umplu! Și umplu!
La nesfârșit stomacul.
Iar hainele nu mă mai încap
Și lucrurile nu mă satisfac.

Și tu stai, te uiți și-mi spui:
-Oprește-te din cumpărat, nu vezi câte ai??
-Și cine o să-mi umple? Tu, așa-i?!
-Oprește-te din mâncat, că ești sătulă!
Dar eu nu simt nimic și bag nervoasă in gură!
Și-mi spui:-Calmează-te! De ce ești așa nervoasă??

(Atunci nervii se transformă-n isterie
Și mă urc cu picioarele pe masă!
Și sar! Și sar în farfurie!
Și mă gândesc DOAMNEE!!!!!!
Vreau să se termine.
Ce bine ar fi sa cad de aici
Cu tâmpla într-un topor!
Doamne,mi-ar fi mult mai ușor!
Decât să tot stau sa contemplez cum ar fi să fie.
Frică fiindu-mi să mor in agonie.
Fiindu-mi groază că cei care rămân,
Se vor simți ca mine acum
)

Și-atunci stau și-ngân, și-ngân, același gând păgân.
Iar tu mă întrebi:-Poftim?
-A, nu ! era doar un suspin, de la prea-plin.
-Aveai dreptate, mă opresc din mâncat.
-M-am SĂTURAT!







vineri, 7 decembrie 2018

Post-mortem

Când negura cea deasă îmi strânge sufletul năuc
Și moare al vieții,ultimul sărut,
Atunci mă văd întinsă cu buchetul strâns la piept, mireasă.
Calmă și senină ,satisfăcută în sfârșit,
De viață.

miercuri, 28 noiembrie 2018

Luminare

Când văd români de-ai mei isteți,
I-aș strânge toți în pieptul meu,
Să urc cu ei în zbor, semeț!
Și să-i arăt lui Dumnezeu.

Mi-e dragă vorba românească.
Mândră mult!
În inima, îmi cântă mut,
Ca nu e glas, ci e simțire!
N-are cuvânt.

Și când cuvintele se arată,
Asemenea-înțelesuri leagă
De-mi curg șiroaie pe obraz
De luminare, nu de necaz.

Și ochii spun povestea lor
De poezie, de proză și de dor..
Un dor, ce nu-l cunosc întocmai,
Dar când citesc pe-ai mei eroi,
Mi-e dor și mie-n rând cu ei
De codru și de sfântul plai.

Iar gura care râde largă,
În timp ce ochii uzi, sorb versuri,
Spune povestea-n care o fată,
Se bucură și râde scuturată
De-asemenea cuprins în care
Și ea, ar fi gândit atare!

Odă

Din umbra adâncilor mele tulburări, zic:

Trăiască abisul ce il simt
Când mă gândesc la viață!
Trăiască oceanul de întrebări!
Trăiască gândul că nu sunt destul,
Această socoteală ce mă-îngheață!
Toate acestea, m-au țintuit în cercetări.
Trăiască neputința mea de a-nțelege moartea!
O parte importantă a vieții mele.
Cu mare-înfrigurare am vrut să aflu, unde?
S-a dus o parte din a mea avere.
Căci fără ele nu-mi văd sensul,
Și azi, acesta este rostul meu.
Dar maine cine stie , oare ?
Posibil ca să lepăd stăruința,
Sau poate,
Poate voi continua mereu.
                                              

luni, 26 noiembrie 2018

Necondiționat

Mergând tăcut prin tine ..
Mă treceau adesea emoții ascuțite,
Făurite-n foșnetul frunzelor,
Ca un ropot de copite
Îmi năvăleau simțirea.
Sublime.

Tăcut, mergeam prin tine,
Săgetat în permanență
De-un fior de apartenență.
Pământul mă chema,
Stejarul îmi vorbea,
În inimă-mi curgea
Iubire.

Mergeam tăcut prin tine
Și am simțit, cum crește-n mine,
Sălbatecă ca o prerie,
Moale, fin-trandafirie,
Iarba.

Mergând tăcut prin tine,
Probabil într-o adiere
Vreo sămânță,
Mi-a căzut în piept
Și-a încolțit.

Iubita mea pădure, 
Aș vrea să intru-n tine
Și sufletul, să-mi lege
De rădăcinile tale
Veșnicia !


duminică, 4 noiembrie 2018

Strigăt

Ce ar trebui să știu și nu am știut
Ce ar trebui să cred și nu am crezut
Ce ar trebui să simt și nu am simțit
Ce ar trebui să fac și nu am făcut.
Ce ar trebui să fie și nu a fost
Sunt indubitabil lipsite de vre-un un rost!
O veșnică zvârcolire în același nisip
Încercând să acoperi rănile,
Deja cicatrizate de prea sfântul timp.
La suprafață a rămas escara,
În adânc mocnește flacăra.
Urlă disperarea pentru ce am pierdut
Strigă durerea pentru ce nu am știut.

marți, 30 octombrie 2018

Iubirea

Și te-am avut
Și te am și acum
Cu tine sunt
De mână..
Dar pe alt drum.

Suntem tot noi,
Dar nu aici.
Sufletul nostru știe,
Acum am aflat și eu
Și-o fericire mare m-a trăznit!
Că nu te-am pierdut pe vecie
Ci am rămas în infinit.



sâmbătă, 6 octombrie 2018

Prin pădure

De păr m-a tras un ram,
Crescut mai mult decat celelalte,
De parcă ar fi vrut să spună
Stai..
Mai stai puțin aici,
cu mine
Căci singur sunt
Cu toate că-s crescut
La fel ca ele..

Cu toate că-s ieșit din alte ramuri
La fel ca mine,
Mă simt stingher..
Și neînțeles.

Simțeam că mă sufocă
Atâta simetrie
Și-atâta foșnet..
Era să cad in nebunie
Și am fugit..

Dar acum ,
Mă găsesc singur...
Mai stai puțin cu mine ,
Măcar și un minut.

Lacul

Pe-întinsul apei, scăldate-n aurul puternicului,
Am zărit libertatea.
Mi se părea constrângere la inceput ...
Căci prinsă într-ale ei maluri ,apa
Nu-și lasa cuprinsu-n alte nemărginiri.

Cum inima mea-nchisă in efemerul meu trup,
Nu poate să pătrundă și-n alte nemuriri..

Dar apoi, vederii mi s-au arătat,
Atâta viață câtă ține apa-n
Valuri și pe dedesubt
În trestie și-n malu-abrupt.

Și-atunci , simțirii mi s-au revelat,
Sutele de povești, neîncepute sau, neterminate,
Universuri și abisuri
Care zboară prin văzduhul sufletului meu infinit,
Îngropat în inima mea mică.

Răscruce

Aici la răscruce am stat
Și am gândit,
La toate cele ce au fost.
Iar cele care va sa vie
Doar tăcutul nepătruns le știe ..

Dar eu, cu un aer cunoscător
Am luat-o la picior
Pe cărarea ce nu am mai fost ..
Nădăjduind pentru a nu stiu câte-a oară
Că în acest sfârșit de vară
Voi fi găsit ACEL rost.

Pe care toți,
Bâjbâind pe cărări
Neumblate
Speram ,
Macar o clipă
Să îl zărim.

Pădurea-mi este muza sfârșiturilor transformate-n începuturi.

Cacofonie

Cred că...
Cred că culoarea creeaza corali,
Că credinta crește coloși.
Conștiința cunoaște cu certitudine cuprinsul.
Copacii cu crengile crescute către cer, conduc către conștientizarea condescendenței,
cu care credem că conștiința cere cogniție.
Craterele construite cu competența conformării,compun capcane chibzuinței.
Când cuprinzi cordul cu credința celui care cunoaște, consimți categorica continuitate cosmosului.
Copilăria curge când copiii creeaza curcubee.
Circumvalațiunile creierului cresc cu creativitate.
Cuceritorii crini,cu condimentata colonie, călăuzesc cugetul către complexitatea cu care, creația combina crima cu chipeșimea.

Te-aștept


Te aștept să vii,
Să iți iau mâna într-a mea,
Și să iți spun că mi-a fost dor
De tine.

Te aștept să vii,
Să imi pun capul la pieptul tău
Și să-ți aud bătăile
Inimii.

Să iți mângâi părul,
Să stam in tăcere,
Care aduce-a adiere
Prin ramurile castanilor
Sub care nu am stat,
Încă..

Te-aștept să vii ..
Să-mi fii prezență,
Să-ți fiu mireasmă,
Îmbălsămată-n amintirile
Ce va să vină.

Liniștea ce-mi învăluie sufletul,
Ca o mare de nori fini ce acoperă piscurile
Nalte, nalte,
Atunci când mă privești,
E o picătură din liniștea
Ce o știam din pântece.

Mă întreb ..
Prin ce ape înoți acum
Si ce simțiri te încearcă ?
Mai zăbovești ?
Lăsându-mi inima flămândă
Sa se zbată.


duminică, 30 septembrie 2018

Her

Am dus-o și pe ea aici,
Căci e frumos
Am vrut să știe cum mă simt când te gândesc.

I-am arătat ce ți-am scris și i-a plăcut.
E mândră de mine,
La fel cum ai fi și tu de noi.

Cu toate ca s-a frânt
Ca ramurile grele ale unui copac mare,
După furtună,
A trebuit să rămână în picioare.

Ea nu își cântă dorul ca și mine ..
Când ai plecat,
A trebuit să fie puternică
Și a rămas așa...

sâmbătă, 29 septembrie 2018

Pământul

Pământul te-ndeamnă
Sa te desculți.

Piele pe piele.

Pământul te cheamă,
Să îl auzi.
Vrea sa-ți vorbească de un dor
Ce l-ai uitat.
Sunt pașii tăi
Pe pielea lui
Ce i-ai lasat..
Demult.

Atunci pașii erau mici
Și tălpile la fel.
Îi dezmierdai coama-ncălzită
De soarele rebel.

El iți ducea rădăști,
Cu care te jucai.
Și iți dădea trifoi,
Pe care-l căutai
Să fie cu patru.

Pământule cu pielea ta crestată
Promit c-am sa-ți aduc odată,
Niște tălpi mici ,
Ca și atunci.
Să-ți netezească

Lungile-ți poteci..



Știu

Știu că,
Ți-ar fi placut
Să fumăm aici,
O țigară..

Ți-ar fi plăcut aici.
Unde soarele luminează
Doar unele frunze odată ..
De parcă le-ar iubi mai mult.
Dar dacă stai aici o zi,
Observi cum el se muta,
Sa primească toată frunzimea
Meritata lumină.

Unele frunze cad,
Doritoare parcă,
De odihnă.
Altele,
Se-aruncă pe-ale vântului valuri
Si călătoresc peste păduri,
Peste mări și țări..
Până la castel.

Ti-ar fi placut aici..
Îți risipește vântul cugetul
Ți-adună-n suflet liniștea.

Ți-ar fi plăcut ..
Frumosul de aici ,
Este aproape la fel
Cu sentimentul
Care mă-neacă atunci
Când mă gândesc la tine.



vineri, 28 septembrie 2018

De demult

Sarmale și pături
De tăieței proaspeți făcuți
Întinse pe masă la uscat.

Vorbe moi și bune
Ca și gogoșile cu mult zahăr pudră.
Halatul cu floricele
Mici și multe.
Ceartă aprigă la nevoie
Ca și nuiaua,
Dar fără.

Șorțul legat,
Mâinile de făină ,
Deseori frământa.
Alteori ,
Rotesc sucitoarea.

După ceartă, clătite cu brânză dulce,
Stafide și coajă de lămâie rasă.

Sfaturi calde,
Povețe si proverbe,
Povești de demult..
De te fac să visezi la
Miros de viței,
Vaca cu laptele ca spuma..

Ca niște basme,
Dar de la țară.

Drag de țărână și de găină,
Drag de viață și de muncă,
Sănătate și zoală,
Patriotism și fală..

Școală puțină,
Copii mulți ,cu rumeni obraji.

Soare mult,
Îndeosebi în zâmbet.
Curățenie lună ,
Îndeosebi în suflet.

joi, 27 septembrie 2018

Eu sunt

Citesc viață în mine
Viață fără păcat
Viață fără de sfarsit.

Abia astept să îți simt privirea
Și să mă-ntorc spre tine.
Voi visa intenționat această întâlnire
De după..
Vreau sa o trăiesc.

O viață mi-ai stat in suflet,
Ca o lipsă..
Vreau sa simt prea plinul de tine,
O clipă
Nesfârșită.

Tu ești neajunsul care m-a facut să umplu viața de căutări.
Căutându-te ,
Era imperativ sa înțeleg cine sunt eu..
Și în aceasta despărțire
M-am găsit pe mine,
În acest infinit liniar.
Tu esti lipsa care mi-a umplut viața de mine.
             
                  Eu sunt.