Când stau și mă gândesc la tot ce am piedut,
Când stau și mă gândesc la tot ce urmează ca să pierd,
Mi se adună bătăile, mi se oprește aerul de tot,
Și din flacăra mocnită, iau cu totul foc! Și ard.
Aș vrea să spun că o să treacă, dar știu că nu este așa.
Că-n locul tău ramas gol, bântuie necontenit fantoma,
A ceea ce a fost și ce-ar fi putut să fie, altminterea.
Altminterea.
