Memento mori

Mă văd în întuneric, legată cu sfori de niște păpuși făcute din cârpe,

Nu pot să mă dezleg, a se citi "nu vreau".
Și a se lua în considerare ambele variante.
Sunt imobilizată de nevoile mele primare, infantile, care cer narcisice ceea ce meritau.

Personajele imaginare mă centrează,
Știu că nu pot să îmi asum, a se citi "nu vreau".
Și a se lua în considerare ambele variante, întrucât contează.
Mă simt legată intrinsec de o himeră, un vid din cârpe, care erau...

Cămașa de pe trupul tău, golit de viață.

 

Dramă

Pierdut în lipsă,

Rătăcesc nemuritor prin nesfârșitele idile,
Privesc același scenariu stupid în reluare,
Aceeași prăpastie mă ține pe marginea ei, iar apoi mă înghite,
Și mor..
Ah, ce bine! S-a sfârșit infinitul.

Brusc mă trezesc, trag aer în piept
Și iau la cunoștință rolul, textul, personajele...
Începem!

Dacă aveți drum pe aici, ne vedem în buclă!

Aievea

Mă găsesc din timp în timp suspendată între vise.

Mă examinez în amănunt, cu intenția clară de a diferenția tărâmurile și importanța lor.
Uneltesc sabotaje diverse, încâlcite și abrupte.
Mă întreb dacă sunt un impostor..
Un maestru păpușar, ce-și dansează atent marioneta, pentru confortul esențialei previzibilități.
Și, o marionetă cu un puternic simț al liberului arbitru, agățată între vise și posibilități... 

De parcă, în toți anii ăștia am fugit pe o roată, într-o cușcă.