Avalanșă

Durere și spasme.
Reminiscențe ?
Inima mea frântă,
Așteaptă să fie cusută.
Să vină cineva și să o oblogească.
Da așa așteaptă ea !
Să vină cineva!
Bravo vouă ,celor care n-aveți nevoie!
Singurătate..
Umbră celui care ar fi putut să fie.
Din întunericul ființei mele se nasc scântei,
Avalanșă de idei.
Gânduri năvălesc în minte,
Cărora nu le gasesc cuvinte
Potrivite să exprime,
Ce aud în mine.
Este o lipsă și un prea plin,
De dragoste și acelasi venin,
Care, împroșcat cu putere,
Iese din acea durere
A lipsei iubirii.
Pentru că în final la asta se reduce totul,
La iubire și lipsa ei.

Chemare

Sfârșite, o viață am cântat
La înghețatul tău izvor.
Tristețea adesea mi s-a adăpat
Din apa ta, ușor...

Ești ceea ce gândești,
Iar eu visam să fiu sfârșit.
În valuri repezi aștept ca să mă chemi,
Să-mi stingi focul ce arde mocnit.

Ți-am cântat să nu mă uiți,
Să nu mă lași aici..
În viață.

Râsul curului

Peretele și calul,
Ursul și cu valul,
În ei zace o conștiință
Care nu are nevoie de exprimare, de putință.
Nici de a-întelge ce deja ei știu.
Căci nici o întrebare al cărui raspuns il știi,
N-o pui.
Si nici o putință pe care o ai pe deplin, n-o cauți.
Iar noi oamenii, ființe mici si fudule,
Credem că gândul și cuvântul
Ne ridică la nivelul de rasă superioară
A Pământului.

?

Și când meandrele realității
Se deschid în amănunt,
Ai vrea să fiu ce crezi că sunt?
Sau vrei să bâjbâi ca un orb prin unda intimității?

W(ish)T(o)F(ly)

Inside my head there's you and me.
There's us combined in simetry.
There's you pushing your weight over my body,
There's me, starting to breathe hardly.
Our lips are one, our tungs are shy.
Touching just the tip,
Inflaming sparkles of heat.
Fire is sent to different parts of the body.
My eyes roll, they cannot keep the focus outside.
Inside I'm flying, everything that you do takes me higher.
It's like a never expecting yet always there, desire.

No(i)u

Pe un câmp deschis tu vii, pășești

Precaut și curios

Mirat, uimit, miroși, cunoști,

Privești, atingi minuțios.

Pe un câmp deschis eu vin, pășesc,

Curioasă, încântată.

Atentă ascult, întreb, primesc.

Ating, cuprind, mă las îmbătată.

I am

And when I was rejected in everything I said or did,
I found myself in everything I didn't say or do.

And there I was.. a feeling.
A feeling of nothingness, a feeling of wholeness.
I was nothing that I said or did
It was everything that I didn't.

Presence

Poză

E ceață deasă în gânduri.
Pe masă stau împrăștiate firmituri.
Firmituri ale trecutului trecut.
Rupte, sfărmate, tocate mărunt.

E un ghiveci în corp, în cuget, în simțire.
Am mai fost aici. Ții minte iubire ?
Ții minte regret ? Ții minte neputință ?
Ții minte lumină ? Ții minte speranță ?

Început

Acum în ceasul morții tale,
Tata ,eu vreau ca să îți spun:
Te văd, te știu, te simt, știu cine ești, Vasile.
Ai fost un tată bun.

Îți mulțumesc și te petrec îndurerată.
Tu ai avut destinul tău, iar eu, pe-al meu.
Îți mulțumesc, pentru că mi-ai dat viață!
Căci datorită ție, sunt și eu.

Tu ai plecat iar eu mai sunt.
Voi merge mai departe fără tine.
Te voi păstra mereu în suflet și în gând.
Te onorez cu viața mea, Vasile.

      

Moartea

Străină-mi este viața iar moartea așa de-aproape
Așa de caldă, vie ,plină de speranță.
Așa de bună și de iertătoare.
Iar viața ? Inutilă, fadă, hoață.

Unde nu ești tu, nu e iubire!
E doar fațadă, lipsă, moarte.
Unde ești tu? Eu simt că vreau sa merg cu tine!
Să văd ce vezi, să știu ce știi, să simt ce simți, STRĂINE!

Străinul

Și dacă ți-aș spune despre zilele și nopțile în care te-am visat venind?
Și dacă ai ști câte suspine am înghițit.
Și dacă ți-as arata cum în carne vie mi-ai săpat șanțuri, lipsind ?
Ești de neclintit. E NECINSTIT.

Și dacă aș putea astăzi să mă uit în ochii tăi,
Acum! Știi ce ți-aș spune ?
- Sunt eu, copilul tău cu ochii goi,

- COPILUL TĂU, STRĂINE!

Puls

Ascultând pulsul inimii mele încercat,
De-atâtea valuri calde înecat,
De-atâtea galopuri încălecat,
De-atatea goluri sufocat,
Zâmbesc.

El imi zâmbește înapoi
Și începe un dans ritmat, greoi,
Sare, se oprește.. și râde! Ca un maimuțoi,
Și mă cheamă să dansăm amandoi.
Îndemn nebunesc!

Refuz politicos.
Picioarele să-mi fie unde-i inima, e de prisos.
Când e ceva, pulsul nu-mi e de folos.
Să nu-ți pierzi capul și picioarele, e sănătos.
Refuz și zâmbesc.

Maimuțoiul mă întreabă:
- Ești pregătită ca încă odată,
Să fugi, să te întrebi ce ar fi fost dacă,
Dacă și cu Parcă se sărutau într-o barcă?
I-am spus, că nu.

Fantoma

Când stau și mă gândesc la tot ce am piedut,
Când stau și mă gândesc la tot ce urmează ca să pierd,
Mi se adună bătăile, mi se oprește aerul de tot,
Și din flacăra mocnită, iau cu totul foc! Și ard.

Aș vrea să spun că o să treacă, dar știu că nu este așa.
Că-n locul tău ramas gol, bântuie necontenit fantoma,
A ceea ce a fost și ce-ar fi putut să fie, altminterea.
Altminterea.

EMOȚII

Emoții în carne vie!
Nu vreau să simt, să văd, să știu!
În intensitatea și iuțimea cu care taie,
Pierd contactul cu rațiunea, pierd teritoriu.

Devin un vortex,
Și mătur cu toată forța înăbușită,orice îmi stă în cale!
Cugetul stă martor neputincios, perplex..
În timp ce tornada sapă șanțuri, lăsând în urmă doar sânge, praf și jale.

Iar când se potolește vijelia,
Zac leșinată, pierdută, inconștientă.
În timp ce aleargă ca o bezmetică, rațiunea,
Să închidă orice cale de comunicare cu furtuna cea dementă.

Mă ia cu binișorul și îmi spune:
- Nu-i bine să fii trist, sau să te bucuri!
- Furia, uite! N-aduce lucruri bune!
- Simțirile sălbatice sunt doar pentru nebuni!

- Dar eu simt..

- Lasă nu simți!
- ...

- Ascultă aici, că facem împreună!
- Te ajut eu! Pune lacătul, strânge din dinți!
- Nu trebuie să te bucuri dacă zâmbești, dar lor le place așa.
- ...

- Zâmbește, n-auzi?! Nu fii nebună!

Love

Rejection is an arrow thru the same wound,
Vulnerability is showing that.
Shame is when you think that if you were better, that would not have happened.
Weakness is when you fall, and you start to doubt yourself.
Rising is when you start asking questions.
Power is when you accept all that.
And that is love.

Truth

As I penetrate the whyness of my being
I find many right reasons
That I catch and I release
Only to search again for the purpose of finding.

The reasons don't fight for supremacy
Because they know that every one of them gets their share and that's why none of them ARE.

The questions don't imply a knowing
Knowing doesn't imply rightness
Rightness implies wrongness
And the truth is we don't know.

Feel

Am surzit.
Și e atât de liniște încât, îmi pare că aud pentru prima oară.
E atât de liniște înăuntru încât.. se simte.

Se izbește o undă de perete.
Îl sparge, 

                  se zdrobeste,

                                            se împrăștie.

Se-împrăștie în așa fel încât nu se mai găsește bucată cu bucată să se adune-n într-un zid identic
Și zboară..
E atât de liniște înăuntru, de-a început să se simtă.

Renaissance

Copacule, la umbra ta am stat și te-am pătruns.
Te bate vântul, te îndoaie, tu te ridici fără vreun plâns.
Neclintitule.

Tu stai aici, trainic și sfânt,
Furtuna vine și te aruncă la pământ.
Tu îți faci alte rădăcini din ce a rămas.
Îți faci alt trunchi din rouă, fără vreun pas.
Tu renaști odată cu furtuna,
Tu ești frate cu vântul, rudă cu luna.
Neclintitule!

În mine sunt eu ca un copac.
Bătut în vânt, căzut, crescut în lut.

In vino veritas

Un vin, eu vin, tu vii..
Să știi, eu știu, tu știi.
Să crezi, eu cred, tu crezi.
Ce vezi, eu văd. Nu vezi?
Ce știu, eu simt. Tu știi?
Eu vreau,tu știi. Nu vii?
Tu simți? Sunt mii și mii
     De fluturi arămii.

Femeie

Eu sunt femeie și-n părul meu fluturi primavratici își zboară gingășia
Se joacă printre fire, se-ascund, se încâlcesc, își zburdă veșnicia.
Eu sunt femeie și-n ochii mei nedefiniți se-amestecă misterul,
Timiditatea, culorile, pasiunile, eterul..
Eu sunt femeie și-n pântec, prunci nenăscuți își făuresc menirea,
Și săturați la sânul meu, își gânguresc iubirea.

Eu sunt femeie și inima în piept îmi sare o bătaie
Când știu că trebuie să pleci, când te aud că vii,
Când sper că ai găsit tramvai și n-ai ramas în ploaie.
Eu sunt femeie și-n pieptul meu, frunți ostenite se odihnesc senine.
Transform uscăturile în verde și rău-l duc în bine.
Eu sunt femeie și-n glasul meu un cântec,
Alină orice plâns, orice durere, ca un descântec.
Întâiul cântec, întâiul glas, primul cuvânt, prima lumină.
Eu sunt femeie!
Vulnerabila, pasională, gingașă, senzuală, fină.

Desire's dare

I wish, that when I look up, I'll feel the infinity pouring thru my veins,
Transforming every facet of every thought, of every cell, of every me.
I wish that when I think a thought that makes me want to fly,
To spread my wings and gaze the never-ending horizon.
I wish that when I fly thru possibilities,
They would open like a field of tulips in my consciousness.
I wish, that in that beautiful and colored field of tulips,
My heart would hear your heart beating that warm rhythm of our souls merging together once again.
I wish, that at that moment our souls will become a new, yet ancient ONE.
So I will never have to search for you again, my love.
I wish a wish that I have wished in all my wishes,
But never truly quite like this and never in this form again..

Ambivalent borders

Prefer să cred că se poate
Decat să văd gratii atunci când mă uit la cer.
Sunt doi în mine.
Unul e supărat și trist, singur ...
Celălalt e de oțel, trece prin ziduri și credințe.

Prefer să cred că merit.
Sunt doi aici.
Unul, crede că e fundamental rău.
Celălalt știe că și-ar găti inima, să potolească o foame.

Prefer să văd că am.
Cei doi se holbează drept la mine!
Unul e cârn, are stomacul lipit de spate.
Și celălalt râde mulțumit, satisfăcut, împlinit.

Prefer să știu că știu.
Ăștia doi sunt tâmpiți!
Unul umblă năuc, nu știe de ce.. nici de când!
Celălalt flutură cărțile, convingerile, cursurile, cunoștințele.
Bravo deștepților!

Prefer să fiu că sunt.
Dar ăștia doi fac cu schimbul.
Primul 12, celalalt 24 și invers.
Unul își tine respirația, celalalt meditează.
Unul numără anii cu ușurare,
Celalalt se primbă prin păduri și inspiră.

Prefer sa văd frumusețea la mine.
Cei doi se pregătesc de podium.
Unul se uită de după perdea, e plin de bube și jeg, cu ochii în lacrimi,
Și-mi vine să îi spun că-i cel mai frumos, tocmai de-asta!
Celălat, își ia avânt încrezător, impecabil, strălucitor,
Și când își întoarce ochii peste cap, îmi vine sa i-i scot!

La mulți ani!

Nu am înțeles că nu mai ești..
Te visez că ești în altă parte, trăiești..
Sunt tristă.
Nu-ți vorbesc, nu te bag in seamă.
Te ignor, m-ai rănit,
Te iubesc, m-ai trădat, m-ai mințit
Plâng și nu m-alin.
Nu mă opresc, nu pot să mă abțin.
Și merg să cer mamei socoteală.
Tu știai această oribilă minciună?!
Mi-e dor, mi-e groază, mi-e teamă.

Conundrum

I live my life inwardly
Everything that is important is happening inside.
Outside, is to much noise, to wavy.
I might be taken by a tide.

I give my hopes to the moon.
She is quiet, magical and trustworthy.
If the sun sees them bloom, he could burn them to soon,
Enthusiastically.

La granița fără de granițe

Întinsul apei reflectă perfect peisajul fascinant
Și nici o adiere pe deasupra, nu-i tulbură oglinda.
În adânc se dau războaie, se-aud urlete-n neant!
E lupta delirului cu rațiunea.

Și "da" și "nu"și toate laolaltă!
Multe pe deasupra și multe dedesubturi.
Multe! Multe întrebări tresaltă!

În mai mult decât două răspunsuri.

Își iau fiecare arma lor,
Pornesc puternic, cu fața înainte,
Se ciomăgesc cu logica argumentelor.
Dar nu câștigă nimeni, pentru că fiecare are dreptul său să fie.

Lipsa de deznodământ mă face să îl caut,
Deși pricep că nu găsesc așa ceva, că nu-i!
Retoricul îl pun chestiune, e imperativ să fiu precaut.
Indubitabilul mă ocolește.
Întrebările-s fantome care mă bântuie neobosite, în timp ce ochii-mi pică în gura stomacului.

FăT(U)

Nu vreau să-mi fac mic sufletul,
N-am chef să te cred, când îmi spui că se putea mai bine!
De ce nu ai făcut tu? Dacă tu erai desteptul
Care avea atâtea de schimbat la mine.

De ce nu ai făcut tu? care tu știi, tu ai, tu poți!
Pune tu, acolo unde vezi că nu-i!
Nu mă mai agasa cu aberații,
Nu-mi îndesa în creier inepții..

Că-ar trebui să tac și că sunt impulsivă,
Și asta, nu este normal!
Că poate dacă, aș fi mai docilă,
Aș fi iubibilă, într-un final.

Și știi ce zic? Mai bine dă-o, să se ducă!
Că tu mereu ai fost mai mult ca mine.
Îmi vorbești continuu despre o nălucă
Iar acel "altădată" de atunci, nu vine!

Așa că , hai lasă-mă te rog!
Că mi-ai făcut de-a dreptul capul mare!
Ai dreptate! Dar taci! măcar acum în epilog,
Macar dupa ce mă lepezi, permite-mi să plutesc în depărtare.

În depărtarea, unde imi permit să fiu, să fac si sa vorbesc AȘA
Să pot să spun, să gândesc,să strig : e treaba mea!

Ce-ar fi ?

Suntem aici, dar nu știm unde.
Să mergem înainte, să mai lăsăm niște urme??

Diverse cicatrici, stau unele peste altele..
Înghesuite la fel ca și sarmalele.
Într-o lume, mai mică decât un grăunte.

Să fim impasibili? Adică, să părem..
Că de fost, nicicum nu suntem.
Să alergăm cu brațele deschise?
Să lăsăm să se consume focarele aprinse?

Încotro de aici, nu știm.
Punem tot la îndoială, bâjbâim...
"Ar trebui să fiu mai MULT decât eu sunt"
"Ar fi bine să mă potolesc, e evident!"

"Vorbesc prea mult! Fac prea puțin.."
"M-am îngrășat.. De ce nu rețin?!"
"Nu mă bucur sau simt prea tare!"
"N-ar trebui sa beau zilnic. Îmi este foame!"

"Nu știu asta, nu pot cealaltă,"
"Într-un final mă doare-n bască!"
"Dar oare, chiar mă doare?"
"Ăsta sunt eu?" Întrebare întrebătoare..

Aștept să-mi treacă șovăiala așa cum scriu.
Că sunt un om decent, asta o știu.
Și-așa cum sunt, sunt EU și punct!
Apocaliptic, descifrabil, cald, cărunt.

Apocaliptic, descifrabil, cald, cărunt.
Terestru, ornorabil, amărât, absurd,
Curat, intens, rece, alambicat,
Harnic, bețiv, seren și animat.

Practic, crizat, nerăbdător, zgârcit,
Iubibil, creativ, suspicios, smerit,
Încrezător, jegos, cinstit, labil,
Cretin, amabil, suplu, pueril.

Nemulțumit, cald, ipocrit și iubitor,
Înțelept, laș, rigid și ascultător.
Încăpățânat, calm, deștept și frânt
Perfect, dezechilibrat, amant și sfânt."

Râsu' plânsu'

Ape reci pe șira spinării îmi curg.
Îmi intră-n suflet, il scufund'!
Mă uit în jur, rămân perplex.
Un fior îmi trece-n plex!

Nu te văd. Panica mă cuprinde.
Odată cu ea,
Un râs isteric, îmi aprinde
Jalea!

Când realizez că nu mai ești!

Și râd! ȘI RÂD!
Un râs dezgustător și hâd..

Iar râsul se transformă-n măști!

Care mai de care, mai strălucite, mai iscusite.
Pot zâmbi în fața oricăruia. Sunt pregătite!

Răspuns

În suflul vântului
In cântecul mutului
Dumnezeu mi-a răspuns:
-Tu, iubire, niciodată nu vei fi îndeajuns!
-Ai să cauți împlinirea, care nu va mai veni.
-Și acesta e blestemul ce-ai venit spre a-l trăi.
-Înțelege odată pentru totdeauna că-mplinirea-nseamnă moarte!
-Care roade cad din pom? Doar acelea care-s coapte!
-Poți sa-i spui blestem, sau viață.
-După numele ce-l dai , vei trăi acea povață!
-Mai ții minte când ți-am spus, "Omul cât trăiește-învață"?
-Împacă-te cu gândul, că nu știi și nu ai știut.
-Nu-ncerca să spulberi taina care stă-n necunoscut.
-Frumusețea e-n mirare, în minune și în mut.
-Și lasă-n colo ce a fost, nu contează ce-a trecut!
-Și iubirea? Ce-i cu ea ?
-Păi pe tine asa te cheamă, fata mea!
-Ai uitat numele tău? Nu-i problema, Eu ți-l spun!
-E Lumină, e Miracol, este tot ce e mai Bun!
-Este Focul care arde din adâncuri, spre afară.
-Și punând lumina sfântă peste tot ce-l înconjoară,
-Dă un sens oricarui lucru, fie el cât de ascuns.
-Fără ca sa-i curme harul,care șade-n nepătruns.

PS: Rostește cu credință,numele tău mereu.
-Este Iubire!
       Nume de familie: Dumnezeu.

Cer(t)

Dumnezeu în mine cântă-întruna
Sufletul tău poate! Mintea ta știe!
Dar eu contrazic lumina
Cu un aer de stihie.

Dacă știu, tu Doamne,
Și dacă pot de toate,
De ce continui sa mă-împletesc?
În scenarii felurite, de ce Doamne, tot robesc?
De ce gândul de pustiu, îmi zvantă
Micul grăunte de întelepciune, într-o clipă?

De ce mă simt stingher ca un cactus în deșert?
Și de ce cu-atâta ură, vreau să-nțep orice e cert?
Stau și ard de nerăbdare,
Neîncrezător, nevoie mare!
Îmi e frică de iubire, dar o vreau cu-atata ardoare?
Păi ție Doamne, zi-mi! Îți pare de-înteles?
Hai, te ROG! coboară-n grabă, să îmi dai și mie-un sens.

Insights

I am never as wise as I'm supposed to be.
Never as smart as I want,
Never as strong as I could,
Never as kind as I should,
Never as beautiful as wish.
Never as slim as I dreamt,
Never as easy , like the wind.
Because always I want more.
Always dream, seemingly impossible dreams.
Always, do things backwards.
Always,run out of patience, it seems.
Always my thoughts storm my insights.

Brick

How about your beautiful mind?
How it sees the world
And what it holds behind,
All the laughs and,
The big walls, full of mould,
That you built ,
Brick by brick
Every time your heart was broken,
By an idea , or a trick,
That you couldn't avoid,
Because you just started to live
And thought,
That the world would love you back
If you just give and give..
So you gave till you ran out.

Ps: This is a poem about love


 

Light

Why don't you write about your soul?
The beautiful light it shines!
But, does it have a hole?
There's no light in there,
Only shadows and fog.
Their boss is Fear.
Their role is to be strong.
They are supposed to guard,
The darkest secrets
Locked safely, in the basements.
Without any light that could expose
Such pain, such horrors!
That would instantly kill
Any breath, or light, or will.

Mis(T)ery

In my dream I dream a man that has a dream.
And he, the dreamer, dreams
About a dreamer that it's dreaming.
And who can tell , of all the dreamers
Who is real, or only seems ?
What makes them keep beliving?

Besights the fact that he can't tell
What is real and what are his dreams
He also is still wandering
What this reality even means!
Not even mentioning that if he knew
What is the difference between the two
He would be questioning forever
Who's who!

He just doesn't know but still, he feels
That in this seemingly reality,
He holds many, many dreams.
And ,when he's awake
Or what ever it would be, in fact, that state.
He can daydream
About his hearts desire.
A drive, that he can only describe in a few words:
"It's like a fire"

Povești!

E ca .. nu știu ..
Nu stiu cu ce, să compar ceva ce nu stiu cum e.
E o necunoscută.
Îmi face inima sa bată mai repede.
As fugi înapoi, mă simt năucă.
Da , probabil că vreodată, am știut cine sunt,
Și ce vreau de la viață
Cred că a fost atât de demult,
Încât ideea de a fi bine, mă îngheață.
Sincer! Sunt nebună?!
Iar daca sunt, asta mă scuză!
Da.. E ca și cum, a durat atât de mult,
Încât am crezut că asta sunt.
Era zona mea de comfort.
Știam cum vor decurge lucrurile.
Eram în control.
Totul era "bine"!
Decât că nu era nimic.
Și asta ajuns sa fie parte din mine.
Dar o mică voce,(mică pentru că am dat volumul la minim)
Ca o placă stricată REPETA.
Alo! Să știi că asta nu e fericirea!!!
Pff!! au trecut ani și nu tăcea!
Trebuie să recunosc mi-a facut capul mare!
Cu povestea ei plictisitoare!
Cum că se poate sa fii fericit!
Că cică și meriți, implicit!
Și bla bla bla, bla bla bla bla!
Nu știu, poate ai auzit și tu povestea!
În fine.. am zis să văd ce-o fi?!
Și dacă e invenție, mă pot întoarce cât ai clipi!
Mă rog .. și asta îmi provoacă anxietatea..
Libertatea !

Inspire

There's a voice in the back of my head,
Telling me that all that lies ahead,
Is everything that I dreamd.
Everything that I wanted or I didn't,
Is there waiting for me to access it,
Without knowing how I would get it.
I'm a little afraid and a little confident.
A little bit of everything.
I take my steps unwittingly,
Twoards the good that I hope it would be,
Holding my breath so hard when it isn't
Trying to faint my feelings until it passes.
Breathing deeply, with open lungs
When the feelings that I wake.
Are telling me,
That it's what my heart wants.

Persona

Mi-am luat masca jos, m-am uitat la ea și am plâns.
Am strâns-o-n pieptul meu iar ea, a râs.
I-am pus un sărut pe frunte
Și am băgat-o în buzunarul de la spate.
De sub veșnica haină protectoare,
Rușinea și vinovăția și-au aratat dinții,
Încercând să mă amenințe cu neprevăzutul.
În piept, simt o briză de aer proaspăt,
Inspir cu ușurință și-mi umplu plămânii cu ceva ...
Ceva ce mă înspăimîntă.
Ceva ce nu are trecut, prezent , nici viitor.
Un necunoscut, încrezător.

Posibilități, fără un cunoscut rezultat
Întrebări, fără răspuns imediat.
Destinații, fără de itinerar.
Impulsul de a plonja, fără să știu de-o fi dulce sau amar.
Și mult mult neștiut.

Mă iau pe mine în brațe,
Și pornesc în această nouă călătorie,
Călătoria în nestrăbătut.

Mă scufund, în libertate.

Tao

În partea de sus a sufletului meu,
Îmi cântă îngerii în goarnă.
Eu îi trimit în valea văii
Și totul se răstoarnă.
Lumina-mi inundă complet adâncul,
Lăsând în urmă numai fluturi,
Mireasmă, flori de maci și curcubeul,
Plin de minuni.
Plin de lumi..
În lumina luminilor se naște iarăși sfântul.
Pe care, deseori îl visez cu amănuntul.
Iubesc cum taina, se scutură-n în lumină
Iubesc anevoiosul drum cu tălpile în tină.
Și oare, câte lumi își trăiesc destinul ACUM?
Eu sunt o lume, un univers, o inimă, un drum.
Eu sunt o taină, o clipă, un neajuns, un sfânt.
                       
                        EU SUNT

Eon

În visul meu visez un visător care visează.
Iar visătorul visează un visător visând.

Cine, poate să spună, care dintre visători, e-adevărat?
Cel care visează, sau cel ce e visat?
Posibil, unul altuia visul influențând...

Viața este un vis sau visul este viața?
Poate povestea e într-un balon
Din spuma unui val, într-un ocean, dintr-un atom.
Sau, înscrisă în geneza unui cristal de gheață.

Și ce înseamnă această presupusă viață?
O fi visul pe care îl visez cu abitudine?
Iar pe mine, cine mă visează ?
Vre-un visător cu multe întrebări, ca mine ?

Îmi număr deceniile, ca pe o pradă,
De faptele și gândurile mele, ținând scor.
Dar DACĂ viata mea întreagă
E-un scurt vis, despre un nor?
Poate într-o fractie dintr-o secundă,
A visului unui visător,

Visat și el la rândul lui,

De vre-un visător visat,
Într-o zaptosecundă adunat,
Într-un vis al Universului..

Maktub

De trei decenii și un ciot,
Cutreier munții existenței.
De o jumătate de viață, pentru unii,
De-o viață, pentru alții,
Mă naște roua dimineții.

Într-un infinit de variante,
Pășesc cu grijă mare.
Ele zâmbindu-mi nonșalante,
Îmi spun, că nu găsesc scăpare.

E musai să aleg,
Dar nu contează ce,
Pentru că drumul, pe care merg
Mă duce doar-înainte.

Dar frica îmi spune altceva!
Ea îmi vorbește despre moarte,
Despre povești cu suferință
Și de singurătate.

Și-n mine se duce un război.
Miliarde de polemici și dispute,
Acorduri de pace și iarăși bătălii,
Între cugetări și sentimente.

Sunt ca un câmp de luptă,
Dar numai câmp nu sunt.
Prăpăstii și Everești,
Fără de apă și fără de pământ.

Sunt un deșert cu mal abrupt.
Imi smulg aripile și mă arunc.
Îmi strivesc creierii-n prăpastia uitării.
Și mă trezesc cu moalele intacte în culmea fericirii.