DUDUM!

Îmi bate junghi, îmi bate sufocare,

Îmi bate-n gât, în piept și în stomac.
Îmi bate amenințător și tare.
Dudum! Dudum! De sub cucta cu capac.

Simți bătaia de joc ?  

Un joc obositor, ce nu mai trece.
Simți încordarea unui foc ?
Ce s-a încins și s-a aprins, apoi s-a stins, și-acum e rece.

Îmi bate inima durere.
Dudum! Dudum! Dudum!
- Au!
- Simți ?!
- Lasă-mă!!!
- ...

  DUDUM!!!

Mama și cu mine

Iartă-mă!

Iartă-mă tu mamă! Iartă-mă că nu am știut, că nu am putut, că nu am spus și că n-am făcut!

Și știu că dacă tu ai fi putut,

Știu, că dacă ai fi știut,

Ai fi făcut.

Da' n-ai făcut.

N-ai făcut tot ce ai fi vrut să faci.
Și n-ai făcut tot ce-ai fi putut să faci.
N-ai spus tot, ce ai fi vrut să spui.

Și, n-ai spus tot ce-ai fi putut să spui.

Și nu ai deschis gura, inima și brațele atunci când era nevoie.
Pentru că n-ai putut. Pentru că n-ai știut.
Și te iert.

Si mă iert pentru că n-am știut, și n-am putut.
Mă iert pentru că atunci când am putut, n-am știut
Și când am vrut, nu am putut.
Și când am știut, n-am vrut.
Mă iert.
Mă iert că nu am deschis gura, brațele și inima atunci când a fost nevoie.

Ne iert, pentru toate nepăsările și neputințele. Amin!

                     

                                                  P.S. : Iartă-ne și tu ! 
      

9 august 2020

Concluzia zilei: Zilele trec. Cele ca și aceasta, au fâșii de lumina tricotate prin ele. Soarele mă mângâie prin buzunare, ascunse chiar și de mine. Sfârșitul zilei mă apasă în aceleași bătături. Mă uit la același tavan și promit că, atunci, îmi voi aduce aminte de această zi și voi zâmbi.

                 

Olive juice

Eram copii și-aveam în suflet un abis.
Ne-am cunoscut și ne-am lipit, ineluctabil.
Erai un zeu, pe-un piedestal de neatins.
Era o foame, o nevoie, o tânără iubire. Eu am crezut că dau, dar am luat cu setea unui nou-născut și, în scurt timp nu a mai fost. Inevitabil... ?

Eram copii și n-am știut,
Dar am crezut în multe.
A fost ca o țigară aruncată-n fân.
Dar fumul a rămas cu noi, ne gâdilă prin suflet, ne face să tușim melancolie și ne umple cu parfumul acelei profunde intimități - de parcă eram doar noi doi în viață.