N-ai

  

Sunt doar un demon îmbrăcat în pene.
Înaripat, cu ghearele-n pământ.
Mă cred nemuritor în timp ce-nghit grăunțe,
Am ciocul ascuțit și fața din ciment.

Sunt doar o făcătură, o jalnică machetă.

Dansez pe ritmuri grave, mimând vivacitate,

Pretexte filozofice mă-îmbracă-n recuzită.

Mă ung cu aforisme, analogii , citate..

          

Rugă

Țărâno, vino și m-apasă !
Conține-mă cu moliciunea ta.
Rece și-înțelegătoare, lasă
Să-mi doarmă soldații, în groapa
Din tine.

Și dacă îmi lipsește, măcar să fiu un conținut.
Și dacă nu găsesc în aer rațiunea, măcar să nu mai știu, am vrut.
Și dacă tot nu văd ce-am de văzut, măcar ține-mă să dorm un somn profund.
În sfărmurile tale vreau să mă afund și să mă toci mărunt, mărunt.