Frica

De aici, din absoluta singurătate a tristeții mele, 

Vreau să ies.

Din înghețata frică, vreau să mă încălzesc,

Să mă aprind și să ard toate limitele pe care alții mi le-au dat să le duc mai departe.

Din frica ce îmi paralizează ființa, vreau cu bătăile inimii, 

Să mobilizez,

Bobul de iubire, ce nu m-a părăsit niciodată, Ci a stat în mine spunând rugăciuni către cer.

Cu reciprocitate să îl cresc,

Să îl împart cu credință, cu încredere, cu căldură, recunoștință și har.

Niciodată!

 

 

Copilului meu interior

 

Iartă-mă, că nu am știut ce fac! 

Child

My pain could go thru Earth

And dig holes with no bottom, filled with never-ending sorrow.

My pain could flood all rivers and lakes and oceans
And drown all its fish in its immensity.

My pain feels like it's owning me,
Like I'm born from it.

I'm the child of my pain.

All of us

I've come a long hard way these years.
But it's not about the tears.
They are a manifestation of oceans
And universes of perceived loneliness.

Oceans full of sharks, corals, colours.
Full of corals, life and sea stars.
Full of life and silence,
Full of absolute silence and lack of air.

I have raised above the waters many times
And I have drowned in equal amounts.
As have all of us.

Tu?

Eu nu știu ce să-ți spun decât că, te iubesc.

Eu nu știu ce să-ți spun decât că te-am iubit mereu, pentru că altfel nu ar avea sens.
Eu nu știu ce să-ți spun, decât că în brațele tale, e firesc.
Eu nu știu ce să-ți spun, decât că vreau să-ți simt prezența în fiecare univers.

Îmi aduc aminte de toate poeziile de dragoste pe care le-am scris despre noi, fără să știu.

Comfort

I'm trapped in this cage of aloneness

That I don't want to get out of.
The lock of this prison will keep me forever safe.
In the confinement of these walls, I look through the bars, watching life...
My fear is paralyzing.
My self-fulfilling prophecy.
My false expectations.
My lack of love.
My lack.

Unseeingly

What can I say about this life and these shoes and me...?

We are all short-lived.

And between these lines and these walls and us
There is much confusion, much fog, much disillusion.
No clarity, as you can see.

Heart

I've had this darkness inside me for as long as I know,

That I felt I could never get away from, so I went with it.

It sure felt like the only option.
Witch, if it's the only one, it's not even an option, is it? 

I tried and I tried, but really can't seem to get my head around it.
And when I do, turns out I don't.

I had answers many times before and I just ended up in the same place, with the same darkness.

Seems like knowing doesn't solve.

So, maybe, I should get my heart around it..?

Că nu

În singurătatea tristeții mele absolute,

Aici vreau să stau.

Întunericul îl știu pe de rost.
Fiecare ton al culorii negru, fiecare lacrimă,
Are traseul ei săpat adânc în șanțuri de evacuare a prea plinului.
Venin, singurătate, m-au petrecut loiale prin credințe vechi de generații.
Zâmbesc recunoscătoare când le văd și mă mint,
Mă mint că nu.

Certainly

I dont know.
I really don't know
What I have become...
Maybe if I knew who I was before becoming someone I don't know,
I would have a landmark to go back to or run away from.
But I don't know, really.
I certainly don't.

Eu către t(m)ine

Te iubesc

Și vreau să îmi cer iertare pentru toate dățile în care te voi face să suferi.
Pentru fiecare dată în care o să mă răzbun pe tine, pentru cine sunt eu.
Pentru tot întunericul pe care îl am în mine, iartă-mă.
Pentru momentele în care voi fugi în loc să stau, îmi pare rău.
Mă voi strădui să mă iert. Pentru tine, pentru mine, pentru noi.
Pentru că merităm.

Întrucat, chiar și părinții noștri, acei monștri, au fost bebeluși, odată.