Naturist

E dimineață și în corpul greu îmi atârnă dureri vechi,
Ce nu mai suportă amânare
Mă ustură intimitatea acelor zile.
Mă doare spatele vieții cu o senzație cunoscută de merit.
Tălpile rămase mici , nu au puterea de a înainta.
Am rămas într-un loc unde dacă iau trebuie sa dau , iar dacă dau trebuie sa iau.
Mâinile.
Amarul din suflet îmi stă în gură.
Mă umple de bube.
Dinții îmi sunt plini de același venin.
Cuvintele îmi sunt învăluite în ceața vorbelor grele..
Apăsare.
Gândul de acolo îmi îneacă ochii, iar colacul,  l-ai luat.
Normal că mă tratez! Ce întrebare e asta?
Iau medicamente.
Ieri am luat un psiholog și niște prieteni.
Astăzi iau plimbare.
           

Personalitate

Mi-e lene să mă mai gândesc la tine , la mine , la noi și la ce nu a mers...
Dacă a mă iubi pe mine însămi, înseamnă să încetez să mă mai învinovățesc , atunci da !
Doresc sa fiu iresponsabilă!
Mi-e dor de lumina mea în ochii tăi.
Mi-e dor de stelele tale in sufletul meu..
Iubesc încăpățânarea cu care m-ai convins că totul va fi bine ..
☆
Și, ce să îți mai zic ?!?
Că de fiecare dată când scriu mă gândesc la TINE?!
Să îți spun că povestea asta vroiam să fie una de dragoste ?!
Dar din nou te-ai furișat, ai aparut !
Pentru că ești ca un hoț, dar de inimi.
A mea ai luat-o cu tine fără să mă întrebi dacă ți-o dau.
Ma dori!
Sunt infantilă să cred ca ești acolo.
Povești de adormit copiii..
Iar eu se pare că am ramas un copil fără inimă.
Tu nu înțelegi că ești inima mea??
Și ce rost are totul fără ea..
Da, sunt o proastă care nu pricep, unde ?!
Rămân nerecunoscătoare în fața vieții !
Și nemulțumită de nemulțumirea mea !
Te iubesc...

A da! și sunt grasă!!!
Ca mama, care a rămas să adune miliardele de cioburi după ce ai spart tot în urma ta!