Povești!

E ca .. nu știu ..
Nu stiu cu ce, să compar ceva ce nu stiu cum e.
E o necunoscută.
Îmi face inima sa bată mai repede.
As fugi înapoi, mă simt năucă.
Da , probabil că vreodată, am știut cine sunt,
Și ce vreau de la viață
Cred că a fost atât de demult,
Încât ideea de a fi bine, mă îngheață.
Sincer! Sunt nebună?!
Iar daca sunt, asta mă scuză!
Da.. E ca și cum, a durat atât de mult,
Încât am crezut că asta sunt.
Era zona mea de comfort.
Știam cum vor decurge lucrurile.
Eram în control.
Totul era "bine"!
Decât că nu era nimic.
Și asta ajuns sa fie parte din mine.
Dar o mică voce,(mică pentru că am dat volumul la minim)
Ca o placă stricată REPETA.
Alo! Să știi că asta nu e fericirea!!!
Pff!! au trecut ani și nu tăcea!
Trebuie să recunosc mi-a facut capul mare!
Cu povestea ei plictisitoare!
Cum că se poate sa fii fericit!
Că cică și meriți, implicit!
Și bla bla bla, bla bla bla bla!
Nu știu, poate ai auzit și tu povestea!
În fine.. am zis să văd ce-o fi?!
Și dacă e invenție, mă pot întoarce cât ai clipi!
Mă rog .. și asta îmi provoacă anxietatea..
Libertatea !