FăT(U)

Nu vreau să-mi fac mic sufletul,
N-am chef să te cred, când îmi spui că se putea mai bine!
De ce nu ai făcut tu? Dacă tu erai desteptul
Care avea atâtea de schimbat la mine.

De ce nu ai făcut tu? care tu știi, tu ai, tu poți!
Pune tu, acolo unde vezi că nu-i!
Nu mă mai agasa cu aberații,
Nu-mi îndesa în creier inepții..

Că-ar trebui să tac și că sunt impulsivă,
Și asta, nu este normal!
Că poate dacă, aș fi mai docilă,
Aș fi iubibilă, într-un final.

Și știi ce zic? Mai bine dă-o, să se ducă!
Că tu mereu ai fost mai mult ca mine.
Îmi vorbești continuu despre o nălucă
Iar acel "altădată" de atunci, nu vine!

Așa că , hai lasă-mă te rog!
Că mi-ai făcut de-a dreptul capul mare!
Ai dreptate! Dar taci! măcar acum în epilog,
Macar dupa ce mă lepezi, permite-mi să plutesc în depărtare.

În depărtarea, unde imi permit să fiu, să fac si sa vorbesc AȘA
Să pot să spun, să gândesc,să strig : e treaba mea!