Femeie

Eu sunt femeie și-n părul meu fluturi primavratici își zboară gingășia
Se joacă printre fire, se-ascund, se încâlcesc, își zburdă veșnicia.
Eu sunt femeie și-n ochii mei nedefiniți se-amestecă misterul,
Timiditatea, culorile, pasiunile, eterul..
Eu sunt femeie și-n pântec, prunci nenăscuți își făuresc menirea,
Și săturați la sânul meu, își gânguresc iubirea.

Eu sunt femeie și inima în piept îmi sare o bătaie
Când știu că trebuie să pleci, când te aud că vii,
Când sper că ai găsit tramvai și n-ai ramas în ploaie.
Eu sunt femeie și-n pieptul meu, frunți ostenite se odihnesc senine.
Transform uscăturile în verde și rău-l duc în bine.
Eu sunt femeie și-n glasul meu un cântec,
Alină orice plâns, orice durere, ca un descântec.
Întâiul cântec, întâiul glas, primul cuvânt, prima lumină.
Eu sunt femeie!
Vulnerabila, pasională, gingașă, senzuală, fină.