Decat să văd gratii atunci când mă uit la cer.
Sunt doi în mine.
Unul e supărat și trist, singur ...
Celălalt e de oțel, trece prin ziduri și credințe.
Prefer să cred că merit.
Sunt doi aici.
Unul, crede că e fundamental rău.
Celălalt știe că și-ar găti inima, să potolească o foame.
Prefer să văd că am.
Cei doi se holbează drept la mine!
Unul e cârn, are stomacul lipit de spate.
Și celălalt râde mulțumit, satisfăcut, împlinit.
Prefer să știu că știu.
Ăștia doi sunt tâmpiți!
Unul umblă năuc, nu știe de ce.. nici de când!
Celălalt flutură cărțile, convingerile, cursurile, cunoștințele.
Bravo deștepților!
Prefer să fiu că sunt.
Dar ăștia doi fac cu schimbul.
Primul 12, celalalt 24 și invers.
Unul își tine respirația, celalalt meditează.
Unul numără anii cu ușurare,
Celalalt se primbă prin păduri și inspiră.
Prefer sa văd frumusețea la mine.
Cei doi se pregătesc de podium.
Unul se uită de după perdea, e plin de bube și jeg, cu ochii în lacrimi,
Și-mi vine să îi spun că-i cel mai frumos, tocmai de-asta!
Celălat, își ia avânt încrezător, impecabil, strălucitor,
Și când își întoarce ochii peste cap, îmi vine sa i-i scot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu