Pustiu

În lumea florilor și-a lunii,

În lumea rugăciunii și a tot ce este viu,
În lumea soarelui, cireșilor, iubirii,
Cum aș putea să fiu pustiu?

Cum aș putea să fiu lipsit,
Monocrom, uscat în vene,
Pierdut în beznă, sărăcit,
Un mozaic fără tonuri perene ?

În viața aromată și fragedă ca mierea,
Cu fiece simțire colorată,
Si cordul ce bate-n pieptul meu, aievea,
Stă martor că lumina din puterea zămislirii, îmi stă în ochi, curată.