Cursul gândurilor mele arată ca o inundație
Într-un oraș suprapopulat,Unde plutesc într-o aglomerație,
Mașini, oameni, canapele, un bărbat..
Au tăiat pădurea, în orașul de lângă munți
Era neatinsă, sălbatică, maiestuoasă,
Ei erau surzi și orbi și muți.
Ce a rămas? O mare mlaștină vâscoasă.
Care se revarsă peste tot ce s-a construit, de fiecare dată când plouă.
Și plouă mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu