Lut

Scriu și citesc,
Citesc și scriu
O galaxie de substanță
Scăldată-n înțelesuri care,
Anevoios și  de-ncărcată nuanță
Apucă să croiască simțirilor, veșminte.

Atunci când vrei s-așterni, adulmeci, 

Impulsul te cotește să-i dai formă.

Când vrei să vezi ceea ce simți, 
Pui un cearceaf alb, pe o fantomă.

Duhul acelui nou cuvânt,
E chinuit ca lutul galben din pământ.
Din groapă și până la ulcior,
A mâinilor vibrație începe cu un dor.
Îl simți, îl pui în gând și îl frămânți.
Atunci când vrei să îți auzi doina, încet muzica ți-o cânți.