Jurnalul unui ne-mag

De ce a trebuit să vin aici ?
A fost dorința mea?!
Pentru că nu îmi place pe Pământ!
Caut! Caut altceva!
Și mă întreb constant:
De ce una, de ce alta?
DE CE, futu-i ?! De ce NAIBA?!
Și-adun! Și-adun!
Haine, lucruri.
Și umplu! Și umplu!
La nesfârșit stomacul.
Iar hainele nu mă mai încap
Și lucrurile nu mă satisfac.

Și tu stai, te uiți și-mi spui:
- Oprește-te din cumpărat, nu vezi câte ai??
- Și cine o să-mi umple? Tu, așa-i?!
- Oprește-te din mâncat, că ești sătulă!
Dar eu simt un gol gigantic și bag nervoasă în gură!
Și-mi spui:

- Calmează-te! De ce ești așa nervoasă??

(Atunci nervii se transformă-n isterie
Și mă urc cu picioarele pe masă!
Și sar! Și sar în farfurie!
Și mă gândesc DOAMNEE!!!!!!
Vreau să se termine.
Ce bine ar fi sa cad de aici
Cu tâmpla într-un topor!
Doamne,mi-ar fi mult mai ușor!
Decât să tot stau să contemplez cum ar fi să fie.
Fiindu-mi frică să mor in agonie
Și groază că cei care rămân,
Se vor simți ca mine acum)

Și-atunci stau și-ngân, și-ngân... același gând păgân.
Iar tu mă întrebi:

- Poftim?
- A, nu ! era doar un suspin, de la prea-plin.
- Aveai dreptate, mă opresc din mâncat.

- M-am SĂTURAT!