Musca

Astăzi, în timp ce privesc acolo unde mă uit de obicei si mă-tristez , e ceață.
Nu mai e acel înspăimîntător nimic, acel întuneric, acea gheață.

Tu știi cum e sa vrei ceva dar doar puțin?
Și cred ca ar fi mai bine să nu vreau deloc!
Macar aș avea un singur gând pe care să-l susțin!

E ca o muscă, ce-agățată-n firul de păianjen.
Zboară si se zbate-nebunită
Și nu știi, oare scapă?
Sau degeaba se agită.

Așa e locul unde mă uit de obicei, când mă-ntristez,
Astăzi e ceață, nu e-întuneric.
Dar sunt și zile însorite,
Invăluite de un spasm feeric!
Puțin nervos într-adevăr și uneori isteric,
Dar și plin de râuri aurite,
Iubire și daruri felurite.

Și după, iarăși, lin, tiptil...
Intră puțină brumă..
Și brusc! ca o furtună
Mi se transformă-n CIUMĂ!

Și poate atunci,
Când te gândesti...
Mă întelegi și tu
Când zic: decât să vreau puțin,mai bine NU!

De mult sunt supărată
Pe nemernica speranță!
O! Câte i-am mai pus pe oase!
Fără ea, eram de mult romanță...

Dar ea mă ține-n vise fără de final.
Ca musca-n firul des,
Cu aripile rupte de zbuciumul fatal.