Ea m-a învățat cum să fiu
Și ce să cred despre viață.
E singura care m-a legănat o eră,
M-a alintat cu înțepătoare brațe.
A fost mereu pregătită să mă prindă în plasa ei, atunci când cădeam răpusă de vreun ideal.
Când toți ați făcut ce știam de la început că veți face,
Am rămas noi.. urlând sau tăcute,
Cu grimasa autoprofeției sculptată adănc
Într-o scorbură, de crivățul timpului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu