Te rog

 

Te rog, iubește-mă, îi spun...

Iar el, se uită în oglindă.

Te rog! Uite, ți-am adus lumină...

El o ia bucuros,  o pune la cravată,

- Hm, ce bine îmi stă! Ce mai ai pe-acolo ?

Răscumpărare

Plâng pentru mine, plâng pentru noi.

Plâng pentru copilul din mine care nu a fost niciodată copil,

Pentru adultul din mine care n-a fost niciodată adult.

Plâng pentru întunericul care nu a fost niciodată beznă,

Mereu în el rânjeau umbre și mai întunecate... înfricoșătoare.

Și plâng pentru lumina care nu a fost niciodată strălucitoare.

A fost întotdeauna ceva între noi și ea...

Un sentiment de absolută neputință, 

Ca un văl veșnic, murdar și nemilos.

Crimă

 

În toate visurile am visat același vis,
Că stau în brațele tale pentru totdeauna.
Nu am vrut să văd, să știu, să cred,
Că te-am pierdut înainte să te am.
Nu am vrut să cred, să știu, să văd,
Că ești fără de păcat.
Nu am vrut să știu, să văd, să cred ...
Că și tu ai fost ucisă înainte să te naști,
La fel ca ei ...

Cine a fost primul criminal ? 

Frica

De aici, din absoluta singurătate a tristeții mele, 

Vreau să ies.

Din înghețata frică, vreau să mă încălzesc,

Să mă aprind și să ard toate limitele pe care alții mi le-au dat să le duc mai departe.

Din frica ce îmi paralizează ființa, vreau cu bătăile inimii, 

Să mobilizez,

Bobul de iubire, ce nu m-a părăsit niciodată, Ci a stat în mine spunând rugăciuni către cer.

Cu reciprocitate să îl cresc,

Să îl împart cu credință, cu încredere, cu căldură, recunoștință și har.

Niciodată!

 

 

Copilului meu interior

 

Iartă-mă, că nu am știut ce fac! 

Child

My pain could go thru Earth

And dig holes with no bottom, filled with never-ending sorrow.

My pain could flood all rivers and lakes and oceans
And drown all of its fish in its immensity.

My pain feels like it's owning me,
Like I'm born from it.

I'm the child of my pain.

All of us

I've come a long hard way these years.
But it's not about the tears.
They are a manifestation of oceans
And universes of perceived loneliness.

Oceans full of sharks, corals, colours.
Full of corals, life and sea stars.
Full of life and silence,
Full of absolute silence and lack of air.

I have raised above the waters many times
And I have drowned in equal amounts.
As have all of us.

Tu?

Eu nu știu ce să-ți spun decât că, te iubesc.

Eu nu știu ce să-ți spun decât că te-am iubit mereu, pentru că altfel nu ar avea sens.
Eu nu știu ce să-ți spun, decât că în brațele tale, e firesc.
Eu nu știu ce să-ți spun, decât că vreau să-ți simt prezența în fiecare univers.

Îmi aduc aminte de toate poeziile de dragoste pe care le-am scris despre noi, fără să știu.

Comfort

I'm trapped in this cage of aloneness

That I don't want to get out of.
The lock of this prison will keep me forever safe.
In the confinement of these walls, I look through the bars, watching life...
My fear is paralyzing.
My self-fulfilling prophecy.
My false expectations.
My lack of love.
My lack.

Unseeingly

What can I say about this life and these shoes and me...?

We are all short-lived.

And between these lines and these walls and us
There is much confusion, much fog, much disillusion.
No clarity, as you can see.

Heart

I've had this darkness inside me for as long as I know,

That I felt I could never get away from, so I went with it.

It sure felt like the only option.
Witch, if it's the only one, it's not even an option, is it? 

I tried and I tried, but really can't seem to get my head around it.
And when I do, turns out I don't.

I had answers many times before and I just ended up in the same place, with the same darkness.

Seems like knowing doesn't solve.

So, maybe, I should get my heart around it..?

Că nu

În singurătatea tristeții mele absolute,

Aici vreau să stau.

Întunericul îl știu pe de rost.
Fiecare ton al culorii negru, fiecare lacrimă,
Are traseul ei săpat adânc în șanțuri de evacuare a prea plinului.
Venin, singurătate, m-au petrecut loiale prin credințe vechi de generații.
Zâmbesc recunoscătoare când le văd și mă mint,
Mă mint că nu.

Certainly

I dont know.
I really don't know
What I have become...
Maybe if I knew who I was before becoming someone I don't know,
I would have a landmark to go back to or run away from.
But I don't know, really.
I certainly don't.

Eu către t(m)ine

Te iubesc

Și vreau să îmi cer iertare pentru toate dățile în care te voi face să suferi.
Pentru fiecare dată în care o să mă răzbun pe tine, pentru cine sunt eu.
Pentru tot întunericul pe care îl am în mine, iartă-mă.
Pentru momentele în care voi fugi în loc să stau, îmi pare rău.
Mă voi strădui să mă iert. Pentru tine, pentru mine, pentru noi.
Pentru că merităm.

Întrucât, chiar și părinții noștri, acei monștri, au fost bebeluși odată.

Injoncțiuni

Eu nu exist.

Și vreau să-ți spun atâtea despre despre mine,
De parcă încerc să te conving
Că stau în fața ta și S U N T.
Mă uit la tine, mă uit în mine,
E plin de un nimic sălbatic,
Inexistent și apăsător.
Ce simt, ce stiu? Să demonstrez ? Că știu, că pot, că am și eu drepturi ? 

Haha ! Cine ți le-a dat ? Crezi că poți să vii să iei așa, orice ? Ai și tu pe cineva? Cineva care să confirme că exiști. Crezi că te descurci singură? Cine te crezi ?!
Mi-e frica sa mor, mi-e frica sa trăiesc.
Eu nu exist.

Și pistruii ?

Durerea am lăsat-o în buzunarul din spate.
O păstrez în recunoștințe,
O întăresc prin repere,
O mixez în culori care mă fac să visez visuri.

Durerea din mine?

Am pus-o la soare să se usuce, 

Semințele le-am sădit pe pielea mea, 

Iar atunci când mă bronzez ies alunițe,

Care formează harta tuturor fostelor dureri, acum ornamentale.
Sunt atentă să nu le zgârii cu inconștiență, să le port cu drag și grijă

Și să țin loc celor ce urmează.

Infinit

O emoție fără sfârșit, un ocean omniprezent

Se hrănește din mine...
Făcându-se tot mai mare, cu fiecare bătaie accelerată a inimii, cu fiecare înghițitură, cu fiecare respirație.
O emoție în care mă afund, mă scufund,
Anesteziază orice dorință
Și cu toate că e infinită, pare să crească
Cu fiecare bătaie, cu fiecare inspirație, cu fiecare ruptură, cu fiecare...

Memento mori

Mă văd în întuneric, legată cu sfori de niște păpuși făcute din cârpe,

Nu pot să mă dezleg, a se citi "nu vreau".
Și a se lua în considerare ambele variante.
Sunt imobilizată de nevoile mele primare, infantile, care cer narcisice ceea ce meritau.

Personajele imaginare mă centrează,
Știu că nu pot să îmi asum, a se citi "nu vreau".
Și a se lua în considerare ambele variante, întrucât contează.
Mă simt legată intrinsec de o himeră, un vid din cârpe, care erau...

Cămașa de pe trupul tău, golit de viață.

 

Dramă

Pierdut în lipsă,

Rătăcesc nemuritor prin nesfârșitele idile,
Privesc același scenariu stupid în reluare,
Aceeași prăpastie mă ține pe marginea ei, iar apoi mă înghite,
Și mor..
Ah, ce bine! S-a sfârșit infinitul.

Brusc mă trezesc, trag aer în piept
Și iau la cunoștință rolul, textul, personajele...
Începem!

Dacă aveți drum pe aici, ne vedem în buclă!

Aievea

Mă găsesc din timp în timp suspendată între vise.

Mă examinez în amănunt, cu intenția clară de a diferenția tărâmurile și importanța lor.
Uneltesc sabotaje diverse, încâlcite și abrupte.
Mă întreb dacă sunt un impostor..
Un maestru păpușar, ce-și dansează atent marioneta, pentru confortul esențialei previzibilități.
Și, o marionetă cu un puternic simț al liberului arbitru, agățată între vise și posibilități... 

De parcă, în toți anii ăștia am fugit pe o roată, într-o cușcă.

Zing

Love never fails,

Just as life never dies,
Just as death never prevails,
Nothing ever ends.

De frică

Sunt două feluri de oameni pe pământ:

Cei care iubesc și cei cărora le este frică.
Cei care, cu a lor iubire învrednicesc suflarea, prin sfânt avânt,
Și cei care, cu a lor frică sparg și strâng și taie,
Risipesc și rup și strică
De frică.

Marea

În versuri poate ca să stea misterul,

Găurile negre, smoala, eterul,
Sori dispăruți și universuri înstelate,
Sau amintiri concret gravate. 

Prin toate poți să te agheți, să te întinzi,
În adâncimea lor și-n sensul lor să te-aprinzi,
Să te găsești și să te pierzi bezmeticit
Și printre diacritice să vezi uimit,
                                                    marea...

Pustiu

În lumea florilor și-a lunii,

În lumea rugăciunii și a tot ce este viu,
În lumea soarelui, cireșilor, iubirii,
Cum aș putea să fiu pustiu?

Cum aș putea să fiu lipsit,
Monocrom, uscat în vene,
Pierdut în beznă, sărăcit,
Un mozaic fără tonuri perene ?

În viața aromată și fragedă ca mierea,
Cu fiece simțire colorată,
Si cordul ce bate-n pieptul meu, aievea,
Stă martor că lumina din puterea zămislirii, îmi stă în ochi, curată.

Lucian Blaga

Pentru că exiști te iubesc.

Dacă nu erai tu, om-unicorn,
Eu nu știam ce este, cum se simte-o poezie.

Aș fi trăit în lume ca un dor pribeag și cârn, 

Fără cuvinte, fără cântec, smintindu-mă în nebunie.

Într-un târziu

Într-un târziu te-întreb,

Tu cum te simți?
Și două speranțe atârnă greu,
Agățate de semnul întrebării întors invers.
Că vei fi sincer și vei deschide pieptul,
Și după, să mă întrebi și tu pe mine,
Să pot să-ți spun că mi-a fost dor
De tine.

30 nov. 2018

14 august 2018

În sufletul meu am cuprins lumea , iar lumea m-a cuprins în ea.

Din centrul conștiinței ce mi-a dat viata pot să simt iubirea veșnică a fiecărei trăiri.

Fiecare atom cu propria conștiință , compune universuri cu a lor conștiință care îl cuprind. Rețeaua necondiționatei vieți ne leagă.

ÎNsuflețire

Ce simt? Ce simt acum ?

Îți simt nemărginirea,
Îți simt diversitatea,
Ca fațetele unui diamant,
Ce reflectă lumina în unicitatea ei,
Ce trâmbițează sunetul miilor de culori,
Ce ascute simțurile cu moliciunea pufului de păpădie
Și în liniștea totală răcnesc fără a scoate un sunet, emoții transparente,

Precum întâia lacrimă a primului copil născut în univers.

Orașul din pădure

Cursul gândurilor mele arată ca o inundație 

Într-un oraș suprapopulat,
Unde plutesc într-o aglomerație, 
Mașini, oameni, canapele, un bărbat..

Au tăiat pădurea, în orașul de lângă munți
Era neatinsă, sălbatică, maiestuoasă,
Ei erau surzi și orbi și muți.
Ce a rămas? O mare mlaștină vâscoasă.

Care se revarsă peste tot ce s-a construit, de fiecare dată când plouă.
Și plouă mult.

Diem

Îmbrăcată în moment, 

Privind la nesfârșit aceeași secundă fără fine,

Am un dor de ceva, ceva ce nu am cunoscut, un sentiment,

Dar știu că el există, prin infinitul lui opus, din mine.

Viața

 Știi cum e ? 

- Nu

Petale de trandafiri
Și spini,
Opinii,
Și smochini.

Filtre, standarde, tipare,
Personale,familiale,
Concluzii, scenarii regizate.
Fațetate, alambicate..

Îți sună cunoscut?
- Da, am mai văzut.
Am pățit, am trecut...
Am căzut.

Am râs, am cunoscut...

O inimă,
O secundă-ncărcată de un mozaic al emoțiilor  Conștiință peste conștiință,  comprimate într-un atom, dintr-o frunză a unui pom

Al vieții..

Iubire ?
- Da 

În rest ?
- Nu știm.
Nici nu avem nevoie să știm, atunci când iubim.

Aș fugi în lume

 Aș fugi în lume, să mă caut.

Aș închide ochii și aș sări un salt spre mine.
Să mă miros, să mă adulmec noaptea în beznă.
În intuneric să îmi deschid simțirea.
Să mă văd clar, înflorind lumină.
Să mă gâdile începuturi prin secunde.
Să râd, să mă bucur împreună cu mine.
Să mă uit la mine zâmbind cu drag, în timp ce râd în viață.
Aș trece degetele prin părul castaniu cărunt, uimită de arcuirea buclelor lui infinite.
M-aș uita în ochii mei în timp ce m-aș cuprinde într-o îmbrățișare lungă, lungă...

De cel puțin o viață.

The acrobat

Pacing on the border, 

I'm gazing at the sky, that's molding a cloud...

And standing in the eye of the storm,
I'm assuming how will this play out...

I am the storm, and the eye of it,
I am the lightning and the tree that has been hit.
I am the fire burning the desert's grass
And I am, the fuming ash.

I am the terrified villagers helplessly witnessing the avalanche rolling down.
And I am the fragile terrain, piling up, layers after layers of snow, which at the smallest movement, brakes, drowning the town.

De

De ce să vreau să fiu ca alții ?
De ce să vreau să scriu ca alții?
De ce să mă gândesc mereu că ar trebui să scriu despre altceva, că sunt penibilă?
De rușine.

Oh, my !

This fall I've fallen deep
Same old dirty pond
Same color, same depth, but not the same feeling.
That sensation of defeat, of a letdown,
Gone with the leaves.
I  love  you.

Magic

Un univers printre universuri,

O inimă care bate tot mai puternic,
Tot mai abrupt,
Mă cheamă acasă.
Mă cheamă-n vise împlinite,
Mă cheamă în povești iminente
Mă cheamă-n Iunie, în miracole,
Și-n fulgii de zăpadă.

     

Manifest

Când mă gândesc la tine și cum în lumina ta m-aș topi ca un ghețar,
Iau foc.

Și cum în brațele tale, aș pierde și ultima fărâmă de putință,
Închid ochii.
Și-n dulcea agonie mă cuprinde moale visul, 

Că tu exiști, 

Și-ți simt prezența, în valul de căldură ce mă inundă atunci,
Când mă gândesc la tine.

 

Lugubru

 

Lugubrele patimi,
Neobositele lacune,
Infantilele pasiuni,
Consumă încet vicii și sarcasme.

Adânc în scorbură, uitarea doarme.
Zac așchiile sărite din alt pom, ce-a fost la rădăcină tăiat.
Otrăvuri colcăie însetate de carne,
Înfometate de nou, de proaspăt, de curat.

Tu!

Eu când îmi aduc aminte de tine, îmi aduc aminte când mi-ai spus că mâinile mele sunt frumoase... și dacă le voi spăla, voi vedea și eu asta.

Eu, când îmi aduc aminte de tine, îmi aduc aminte când ma țineai în brațe și mi-ai spus că sunt ușoară ca o pană, iar țepii de care țineam cu dinții nu-mi folosesc. Mi-ai spus, că pot să îi țin dacă vreau, că sunt destul de înțeleaptă să fac alegeri potrivite.

Eu când îmi aduc aminte de tine,  îmi aduc aminte când mi-ai spus că sunt frumoasă, chiar dacă mă prefac că nu sunt. Mi-ai spus că ai văzut sub măști, sub cicatrici, pe sub zburleală, ceva de care eu nu-mi aminteam...

În vortexul furiei, îmi amintesc că pot să fiu exact ce vreau, dar pot să fiu și mult mai mult de atât.

Când îmi aduc aminte tot, eu știu că cineva ca TINE m-a văzut, iar asta înseamnă că exist...

Eu, când mă gândesc la tine, îmi aduc aminte de mine și mă iubesc.

                    Fără tine, aș fi rămas pribeagă.

               Fără conținut, fără cap și fără coadă.

     

DUDUM!

Îmi bate junghi, îmi bate sufocare,

Îmi bate-n gât, în piept și în stomac.
Îmi bate amenințător și tare.
Dudum! Dudum! De sub cucta cu capac.

Simți bătaia de joc ?  

Un joc obositor, ce nu mai trece.
Simți încordarea unui foc ?
Ce s-a încins și s-a aprins, apoi s-a stins, și-acum e rece.

Îmi bate inima durere.
Dudum! Dudum! Dudum!
- Au!
- Simți ?!
- Lasă-mă!!!
- ...

  DUDUM!!!

Mama și cu mine

Iartă-mă!

Iartă-mă tu mamă! Iartă-mă că nu am știut, că nu am putut, că nu am spus și că n-am făcut!

Și știu că dacă tu ai fi putut,

Știu, că dacă ai fi știut,

Ai fi făcut.

Da' n-ai făcut.

N-ai făcut tot ce ai fi vrut să faci.
Și n-ai făcut tot ce-ai fi putut să faci.
N-ai spus tot, ce ai fi vrut să spui.

Și, n-ai spus tot ce-ai fi putut să spui.

Și nu ai deschis gura, inima și brațele atunci când era nevoie.
Pentru că n-ai putut. Pentru că n-ai știut.
Și te iert.

Si mă iert pentru că n-am știut, și n-am putut.
Mă iert pentru că atunci când am putut, n-am știut
Și când am vrut, nu am putut.
Și când am știut, n-am vrut.
Mă iert.
Mă iert că nu am deschis gura, brațele și inima atunci când a fost nevoie.

Ne iert, pentru toate nepăsările și neputințele. Amin!

                     

                                                  P.S. : Iartă-ne și tu ! 
      

9 august 2020

Concluzia zilei: Zilele trec. Cele ca și aceasta, au fâșii de lumina tricotate prin ele. Soarele mă mângâie prin buzunare, ascunse chiar și de mine. Sfârșitul zilei mă apasă în aceleași bătături. Mă uit la același tavan și promit că, atunci, îmi voi aduce aminte de această zi și voi zâmbi.

                 

Olive juice

Eram copii și-aveam în suflet un abis.
Ne-am cunoscut și ne-am lipit, ineluctabil.
Erai un zeu, pe-un piedestal de neatins.
Era o foame, o nevoie, o tânără iubire. Eu am crezut că dau, dar am luat cu setea unui nou-născut și, în scurt timp nu a mai fost. Inevitabil... ?

Eram copii și n-am știut,
Dar am crezut în multe.
A fost ca o țigară aruncată-n fân.
Dar fumul a rămas cu noi, ne gâdilă prin suflet, ne face să tușim melancolie și ne umple cu parfumul acelei profunde intimități - de parcă eram doar noi doi în viață.

N-ai

  

Sunt doar un demon îmbrăcat în pene.
Înaripat, cu ghearele-n pământ.
Mă cred nemuritor în timp ce-nghit grăunțe,
Am ciocul ascuțit și fața din ciment.

Sunt doar o făcătură, o jalnică machetă.

Dansez pe ritmuri grave, mimând vivacitate,

Pretexte filozofice mă-îmbracă-n recuzită.

Mă ung cu aforisme, analogii , citate..

          

Rugă

Țărâno, vino și m-apasă !
Conține-mă cu moliciunea ta.
Rece și-înțelegătoare, lasă
Să-mi doarmă soldații, în groapa
Din tine.

Și dacă îmi lipsește, măcar să fiu un conținut.
Și dacă nu găsesc în aer rațiunea, măcar să nu mai știu, am vrut.
Și dacă tot nu văd ce-am de văzut, măcar ține-mă să dorm un somn profund.
În sfărmurile tale vreau să mă afund și să mă toci mărunt, mărunt.

Vibrația

Când am închis ochii,
Am văzut.
Stătea dezgolită în fața mea,
Tot cum am stat și eu,
Demult... Mai știi?

I-am spus: - Mă bucur să te văd!
- Te căutam de ere.

În timp ce îmi recita iubire,
Ea, m-a privit adânc în suflet,
Și-a trecut degetele prin părul meu, mi-a tras capul pe spate și m-a pătruns prin fiecare por al ființei.

Vortex

Dacă nu pot recupera ce am pierdut,
Măcar să distrug tot ce a rămas!

Eu sunt cel din urmă rănit.
Cand termin cu voi, nimeni n-o să vă ducă dorul.
Am venit, să îmi dați ce aveți de plătit.
Eu sunt DISTRUGĂTORUL!

Ați presărat suferință pe unde ați suflat.
Am venit să vi-o dau înapoi!
Luați, cu vârf și îndesat!
Vă declar război!

Vă arunc în brațele goale, tunete!
Tamplele calde, vi le spulber!
Seamăn în sufletul vostru distrugere!
Vin, să vă sufoc în aer liber!

Veți plăti, cu mai mult decât ați luat!
Vă prefaceți, că nu știți!
Nu este nici unul dintre voi, nevinovat.
Sunteți toți niște ipocriți!

Trec prin voi, ca baioneta prin carne vie,
Ca și obuzul prin aer tâșnesc.
Visez, să vă adun pe toți într-o colivie
Și să vă stârpesc!

Eu, sunt cel din urmă rănit.
Tot ce mi-ați lăsat e golit de valoare.

In mine e un vid infinit.
Tot ce mi-a rămas, e lipsit de culoare.

Combustie

Arde nevoia de a fi iubită.
Arde ca un cărbune încins, în pîntece.
Arde singurătatea mocnită.
Arde dorința de cântece.

Arde. Îmi ia foc părul, carnea îmi pârjolește.
Arde și miroase a ciumă.
Arde și nici un balsam nu-mi potolește.
Arde, sfârâie, consumă.

Arșița se întețește și împroașcă.
Până și flăcările iau foc și nasc sclipiri.
Flagelul mistuitor purifică.
Din jarul veșnic sar scântei din primele și cele din urma iubiri.

Water

I want to break free.
I feel suffocated by all the tasks
And all the fitting, in this box called life.
I want to break free at last.

I'm tired of subsisting.
And all the things I have to be, or not!
The borders of existing
Are tightening the knot.

I need to flow down into the unknown, filling up the sense of being.

Ezechiel

Îmi simt inima închisă.
De-abia respiră de sub apăsarea prejudecăților.
Ce vrei ?!
O să fii așa mereu?
Nu vrei să te deschizi să vezi cum e în lume?
Tu știi deja ce va sa vie ?
De unde ?!
Tu știi ?
Auto-profeții.

Pano(/a)ramă

Unghiuri drepte, fără ocolișuri.
Pereti înfipți adânc cu rădăcinile din magmă.
Infailibile tăișuri,
Structuri impenetrabile, fără maramă.

Momente gravate plutesc în conținutul timpurilor.
Unde în intersecție,
Se împletesc și cresc de-a lungul si de-a latul variantelor,
Rețele de difracție.

Expresii, cifre, litere.
Plutesc în matrice
Și se atrag incompatibile
Într-o aberație (a se citi poezie).

Work

When love makes you powerless,
Less worthy..
When no love, no life, no emotions,
Seems the logical answer.
When a wave hits you in the back of the head
And now you are drowning.
You are choking with your own thoughts of unworthiness.
You could choose not to, but could you?
Because you are a useless piece of work.

Gravitație

Mă las moale și mă arunc.
În gol.
Îmi șuieră aerul prin urechi.
De văzut, nu vreau.
Îmi zboară vântul prin păr.
Un urlet din mine mă cheamă.
Aș vrea să spun că mă cheamă la tine...
Mă sparg în milioane de fărâme.
Și fiecare fărâmă cade mai departe.
Și se sparge-n miliarde.

Yin

Tu ești un cerc, o floare, o mandală,
De tip catifelat, înțepător.
Cu variante pentru fiecare anotimp al zilei. O croială,
Cu tiv nedefinit, înlănțuit, amețitor.

Eu, o lumină, o căldură, un izvor,
De tip ascuțit, ghețar fulgerător!
Cu întreruperi bruște, scurtcircuit obositor.
Cu o cadență lină, cu ritm usturător ...

Nimic

Nu știu ce râuri m-au purtat,
Ce ape m-au împins cu valul lor,
Pe-un mal încărcat,
Din tărâmul contradicțiilor.

Ți-am spus că nu știu!
Neînțelesurile mă mișcă într-un fel în care
Tot ce-am clădit, ce e definitoriu,
Vreau să dispară până mâine.

Să mă smintesc! Doresc

Să umblu dezgolită de toate sensurile.

Cu ochi limpezi să clipesc
În toate florile, în toate părțile.

Ce văd, să nu aibă valori,
Adevarat.. sau fals, ci doar să fie.
Să îmi lipsească rațiune și păreri.
Așa doresc să mă trezesc de mâine.

Love never fails

I opened up much wider.
I walked in and out of my cage.
I stayed every time I needed to run faster.
I bit you every time I had the chance.

Out of my cage, I didn't feel protected.
I was vulnerable and soft.
With my big mouth, open-hearted,
On the shaking earth.

You soothed my uncertaintys with words,
But your actions were much louder.
You refused to put down the walls.
And then, I remembered I was stronger.

There was a time when I needed to know,
Why and how to fix this inconvenience
But now, Oh! now I've seen my heart's glow
The path of light, from hardship to resilience.

My heart is teaching me about my grief
Without pain there is no love, she whispers.
With all the loss, guilt, shame, and unbelief
My darling, it's only love, that never fails.

Furtună

Vântul îmi taie respirația
Când brazii se îndoaie până la pământ.
Stând nemișcată, îi aud lamentația.
Mă sufocă și mă îneacă acel gând.

Știu că brazii se ridică, că de-aia-s brazi.
Ce nu știam e că se-nalță mulțumiti.
I-a curățat furtuna de lchenii hâzi.
Toți paraziții au fost azvârliți.

Iubire ?

Îndepărtându-te, am putut să-ți fiu aproape, să mă bucur de tine, pentru că nu reprezentai nici un pericol. Depărtarea e controlabilă și sigură.
Când îți eram aproape, te-am îndepărtat. Am simțit că mă sufoca apropierea, intimitatea, așteptările, nevoia de a fi iubită.

Oricât de frumos e, mereu este un gând în spate care îmi spune că eram și sunt mai bine singură. Mai în siguranță, mai liniștită, mai lipsită de toate gândurile și scenariile negative, lipsită de presiunea de a fi perfectă din toate punctele de vedere.

Când pleci, mă simt pierdută, abandonată, mă simt a nimănui. Vreau să stai cu mine și să nu mai pleci niciodată.

Când ești cu mine vreau să pleci și să mă lași în pace, să nu mă mai sufoci cu îmbrățișari și saruturi. Mă enervează cum respiri și că exiști. Du-te!

De ce ?

Mi-e frică de intimitate și de apropiere. Îmi păzesc inima. Mi-e frică sa o deschid. Mi-e frică sa o folosesc, să simt, să iubesc, să dau. Mi-e frică că mi-o vei sparge în bucatele atunci când vei pleca, pentru că îți vei da seama că nu merit sa fiu iubită.

De ce nu merit sa fiu iubită ?

Nu merit sa fiu iubită pentru că sunt un om rău. Eu l-am omorât pe tata. Sunt o fetiță rea, neascultatoare, veșnic nemulțumită, pe ce pun mâna stric, sparg, sunt egoistă, nu mă gândesc decât la mine, nu țin cont de nimeni. Nimeni nu o să mă suporte așa cum sunt. Sunt rea.
Nimeni nu o să mă iubească pentru că sunt rea și Dumnezeu nu iubește copiii răi.

Iubirea?

Iubirea înseamnă neputință. Neputința înseamnă lipsa oricarei puteri în fața pierderii.
Furia înseamnă putere. Nu dau, nu pierd.
Când mă pierd pe mine mă simt neputincioasă și mă trasform într-o fiară, gata să sară la gâtul oricăruia.
Când mă gândesc la iubire, mă văd închisă într-o cușcă, la dispozitia celui care m-a închis acolo. Când mă gândesc la iubire văd moarte. Vreau să supraviețuiesc iubirii. Iubirea are sângele rece. E un criminal. Voi ucide iubirea. Iubirea nu merită sa trăiască. Iubirea e un monstru.
Tot ce îmi doresc în viață e să fiu iubită iar asta mă distruge, să iubesc. A iubi înseamnă a mă sacrifica pe mine. Iubirea cere sacrificiu.

Cine sunt eu ?

Eu sunt un monstru, un animal sălbatic închis într-o cușcă. Cine este cușca? Frica. Cușca este frica de a nu fi iubit. Frica că orice aș face, aș ajunge schilodită de iubire.
Cușca nu mă lasă să mă eliberez de moarte. Sunt prizonier în cușca mea. Cușca ma protejează. Atâta timp cât sunt in cușcă sunt in siguranță.
În afara cuștii stă pierderea, nesiguranța, neputința.
În cușcă mă simt furioasă. Vreau să mă omor la fel cum l-am omorât pe tata.

Cum l-am omorât pe tata?

Pe tata l-am omorât prin iubire. I-am dat tot ce am avut sa îi dau și a murit.

În relație mă simt vulnerabilă. Când văd ceva ce îmi place mă simt neputincioasă. Simt nevoia să demonstrez că NU sunt vulnerabilă și prefer să dau cu piciorul oricărui lucru decât să îl pierd. Dacă îi dau cu piciorul, el mai există acolo, pe când daca îl pierd, el a murit, nu mai există.
Conflictul dintre a-mi dori un lucru, cel mai mult și frica de a pierde acel lucru, mă dezechilibrează, mă decompensează.
Frica de a pierde acel lucru este mai mare ca și dorința de a-l avea. Prefer să nu îl am, asftel el continuă să existe, decât să il pierd și astfel sa moară.

Iubirea este viață, iubirea este moarte.

Iubirea este viață..
Încă nu am nimic de spus aici. Nu simt această afirmație ca fiind una adevărată. Doar știu că este, iar acest lucru mă irită.

Iubirea este moarte!
Iubirea simt că este cel mai periculos lucru din viață. În fața iubirii mă simt mică, neînsemnată, neputincioasă.
Atunci când mă simt iubită, acest lucru mă revoltă, mă înfurie, mă simt păcălită, trădată, luată de proastă. Cum aș putea crede că cineva ma iubește ? Marș. Nu am nevoie de iubirea ta.

RUȘINE!

Mă învinovățesc pentru că sunt egoistă. Vreau totul pentru mine. Eu nu am. Nu vreau să dau.
Nu înțeleg de ce sunt așa de rea. Dacă aș fi mai bună, aș putea fi iubită.

Mă simt vinovată pentru că sunt egoistă și mi-e rușine. Înteleg de ce mi-e rușine. Așa și trebuie SA-MI FIE RUȘINE PENTRU CĂ SUNT EGOISTĂ! Copiii egoiști sunt copii răi.

Sunt inhibată. Nici nu aș avea cum să fiu dezinhibată, pentru că ce reprezint eu este inadecvat.
Sunt un copil rău, egoist, inadecvat și așa ar și trebui să fiu, inhibată. Nimeni nu iubește așa ceva și nici nu ar trebui să vadă.

Atunci când iubesc, simt că mă dizolv și că îmi pierd identitatea. Nu mai știu cine sunt. Nu mai stiu de ce am construit atâta defensivă. Cine sunt eu ? Sunt nimeni. Mă simt dezarmată, neputincioasă, mică, la mâna celui pe care îl iubesc.

Scurt metraj

Două ziduri s-au întâlnit.
Au facut un pas înapoi, s-au cântărit,
S-au bucurat că seamănă leit,
Și-au luat avânt cu entuziasm, dar s-au izbit!
Realizând, că sunt de neclintit..
Au evaluat daunele, doar s-au ciobit.
Și au plecat mai departe în pas grăbit,
Fără să privească înapoi.

Namaste

I want to know the real YOU.
I want to see behind the struggle.
I want to hear your heart's tune.
What would take to open the door to the secret tunnel?

I want to break those ancient locks,
I want to walk upon your darkest passage
I want to see the essence of the faults.
I want to know what got you all this leverage.

I want to know the weaknesses and the mistakes.
I want to know what drives your heat.
I want to see what makes you burn in flames.
What gets your heart to skip a beat?

The reason that I want to comprehend all that
It's rooted in the substance.
I want to know what brought you here today.
To feel your undenying presence.

Istorie

Sunt un om mic într-o lume mare.
Am probleme mari, într-o lume mică.
Emoții, necunoscut, uitare..
Dorință prăfuită, îngropată, înecată cu frică.

Pe coate m-am târât până aici.
Prin ceață și tranșee
M-am descompus până în străbunici.
Prin bombe și războaie demne de o epopee.

Sunt un nebun, pierdut, peleag.
Câteodată ies învingător în capul meu și-atunci e pace.
Alteori, privesc cu umire în jur și nu-nțeleg.
De ce ? D E  C E  ?!?

Ziran

Please, let me feel my sadness,

Don't try to make it light.

Just let me be, embrace the darkness
That's part of my inside.

Just see the beauty that it is,
The gifts it has to offer.
It's not all about the light and peace.
Sometimes your eyes are open, when you crumble.

It's in the darkest place that I found strength,
In the unknown, I found my answers.
It's in the biggest despair that found faith,
In the silence, I found presence.
It's on the longest road that I found the path,
In the fog, I found my clarity.
It's in the misery that I found wealth,
In the middle of the storm, I found serenity.

I am the dark and ugly, full of scars,
My heart is shattered.
Misunderstood, unfit.. as you'll predict.
Regrettably bespattered.

Aproape că

Ți-am spus cu apăsare că te vreau,
Iar tu mi-ai spus lejer că nu știi ce va fi.
Tu știai, dar nu mi-ai spus-o așa pe șleau,
Crezând că așa fac oamenii ce-s buni.

Eu am știut că tu știai de fapt
Și am știut și ce anume.
Dar am ales ca să mă mint.
Cum te mințeai și tu, cu bunătatea-n lume.

Peisaj

În suflet mi-e pace.
În minte dialog.
În corp, pe alocuri ace.
În inimă potlog.

În ochi acru.
Pe obraz paloare mascată de-un roșu pensulat.
Zâmbet uscat, macru.
O zăpușeală.. Deschide-ți oblocul! Dați drumul pădurii, să intre aer curat!

Idilă

Ai venit, ai privit , ai luat și-ai plecat.
Am venit, am privit, am deschis și ți-am dat,

Te-am "golit", m-ai golit,
Perspective economice.

Vatra sufletului

În inimă îmi răsună un cântec,
În brațe îmi leagănă un început.
În glas îmi urlă strămoșii din pântec.
În suflet mă alină un prunc ne născut.

Răsună un pământ pe sub pământ,
Mă strigă urmașii din urmă.
Mă cheamă mama mamelor cântând,
Vino puiule acasă, în turmă.

Acasă unde suntem și-am fost împreună.
Sub glii, în flori și copaci.
În cuprins, în brațe, în sânge, în vatră.
Unde sufletul întregește urmași.

Avalanșă

Durere și spasme.
Reminiscențe ?
Inima mea frântă,
Așteaptă să fie cusută.
Să vină cineva și să o oblogească.
Da așa așteaptă ea !
Să vină cineva!
Bravo vouă ,celor care n-aveți nevoie!
Singurătate..
Umbră celui care ar fi putut să fie.
Din întunericul ființei mele se nasc scântei,
Avalanșă de idei.
Gânduri năvălesc în minte,
Cărora nu le gasesc cuvinte
Potrivite să exprime,
Ce aud în mine.
Este o lipsă și un prea plin,
De dragoste și acelasi venin,
Care, împroșcat cu putere,
Iese din acea durere
A lipsei iubirii.
Pentru că în final la asta se reduce totul,
La iubire și lipsa ei.

Chemare

Sfârșite, o viață am cântat
La înghețatul tău izvor.
Tristețea adesea mi s-a adăpat
Din apa ta, ușor...

Ești ceea ce gândești,
Iar eu visam să fiu sfârșit.
În valuri repezi aștept ca să mă chemi,
Să-mi stingi focul ce arde mocnit.

Ți-am cântat să nu mă uiți,
Să nu mă lași aici..
În viață.

Râsul curului

Peretele și calul,
Ursul și cu valul,
În ei zace o conștiință
Care nu are nevoie de exprimare, de putință.
Nici de a-întelge ce deja ei știu.
Căci nici o întrebare al cărui raspuns il știi,
N-o pui.
Si nici o putință pe care o ai pe deplin, n-o cauți.
Iar noi oamenii, ființe mici si fudule,
Credem că gândul și cuvântul
Ne ridică la nivelul de rasă superioară
A Pământului.

?

Și când meandrele realității
Se deschid în amănunt,
Ai vrea să fiu ce crezi că sunt?
Sau vrei să bâjbâi ca un orb prin unda intimității?

W(ish)T(o)F(ly)

Inside my head there's you and me.
There's us combined in simetry.
There's you pushing your weight over my body,
There's me, starting to breathe hardly.
Our lips are one, our tungs are shy.
Touching just the tip,
Inflaming sparkles of heat.
Fire is sent to different parts of the body.
My eyes roll, they cannot keep the focus outside.
Inside I'm flying, everything that you do takes me higher.
It's like a never expecting yet always there, desire.

No(i)u

Pe un câmp deschis tu vii, pășești

Precaut și curios

Mirat, uimit, miroși, cunoști,

Privești, atingi minuțios.

Pe un câmp deschis eu vin, pășesc,

Curioasă, încântată.

Atentă ascult, întreb, primesc.

Ating, cuprind, mă las îmbătată.

I am

And when I was rejected in everything I said or did,
I found myself in everything I didn't say or do.

And there I was.. a feeling.
A feeling of nothingness, a feeling of wholeness.
I was nothing that I said or did
It was everything that I didn't.

Presence

Poză

E ceață deasă în gânduri.
Pe masă stau împrăștiate firmituri.
Firmituri ale trecutului trecut.
Rupte, sfărmate, tocate mărunt.

E un ghiveci în corp, în cuget, în simțire.
Am mai fost aici. Ții minte iubire ?
Ții minte regret ? Ții minte neputință ?
Ții minte lumină ? Ții minte speranță ?