Se joacă printre fire, se-ascund, se încâlcesc, își zburdă veșnicia.
Eu sunt femeie și-n ochii mei nedefiniți se-amestecă misterul,
Timiditatea, culorile, pasiunile, eterul..
Eu sunt femeie și-n pântec, prunci nenăscuți își făuresc menirea,
Și săturați la sânul meu, își gânguresc iubirea.
Eu sunt femeie și inima în piept îmi sare o bătaie
Când știu că trebuie să pleci, când te aud că vii,
Când sper că ai găsit tramvai și n-ai ramas în ploaie.
Eu sunt femeie și-n pieptul meu, frunți ostenite se odihnesc senine.
Transform uscăturile în verde și rău-l duc în bine.
Eu sunt femeie și-n glasul meu un cântec,
Alină orice plâns, orice durere, ca un descântec.
Întâiul cântec, întâiul glas, primul cuvânt, prima lumină.
Eu sunt femeie!
Vulnerabila, pasională, gingașă, senzuală, fină.
Când știu că trebuie să pleci, când te aud că vii,
Când sper că ai găsit tramvai și n-ai ramas în ploaie.
Eu sunt femeie și-n pieptul meu, frunți ostenite se odihnesc senine.
Transform uscăturile în verde și rău-l duc în bine.
Eu sunt femeie și-n glasul meu un cântec,
Alină orice plâns, orice durere, ca un descântec.
Întâiul cântec, întâiul glas, primul cuvânt, prima lumină.
Eu sunt femeie!
Vulnerabila, pasională, gingașă, senzuală, fină.