Trăiască abisul ce il simt
Când mă gândesc la viață!
Trăiască oceanul de întrebări!
Trăiască gândul că nu sunt destul,
Această socoteală ce mă-îngheață!
Toate acestea, m-au țintuit în cercetări.
Trăiască neputința mea de a-nțelege moartea!
O parte importantă a vieții mele.
Cu mare-înfrigurare am vrut să aflu, unde?
S-a dus o parte din a mea avere.
Căci fără ele nu-mi văd sensul,
Iar astazi, acesta este rostul meu.
Dar maine, cine stie?
Posibil ca să lepăd stăruința,
Sau poate...
Poate voi continua mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu