Ce ar trebui să cred și nu am crezut,
Ce ar trebui să simt și nu am simțit
Ce ar trebui să fac și nu am făcut.
Ce ar trebui să fie și nu a fost
Sunt toate lipsite de vre-un un rost!
O veșnică zvârcolire în același nisip
Încercând să acopăr rănile,
Deja cicatrizate de prea sfântul timp.
La suprafață a rămas escara,
În adânc țâșnește flacăra.
Urlă disperarea pentru ce am pierdut
Strigă durerea pentru ce nu am putut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu