Necondiționat

Mergând tăcut prin tine ..
Mă treceau adesea emoții ascuțite,
Făurite-n foșnetul frunzelor,
Ca un ropot de copite
Îmi năvăleau simțirea.
Sublime.

Tăcut, mergeam prin tine,
Săgetat în permanență
De-un fior de apartenență.
Pământul mă chema,
Stejarul îmi vorbea,
În inimă-mi curgea
Iubire.

Mergeam tăcut prin tine
Și am simțit, cum crește-n mine,
Sălbatecă ca o prerie,
Moale, fin-trandafirie,
Iarba.

Mergând tăcut prin tine,
Probabil într-o adiere
Vreo sămânță,
Mi-a căzut în piept
Și-a încolțit.

Iubita mea pădure, 
Aș vrea să intru-n tine
Și sufletul, să-mi lege
De rădăcinile tale
Veșnicia !