Am zărit libertatea.
Mi se părea constrângere la inceput ...
Căci prinsă într-ale ei maluri ,apa
Nu-și lasa cuprinsu-n alte infinituri.
Cum inima mea-nchisă in efemerul meu trup,
Nu poate să pătrundă și-n alte nemuriri..
Dar apoi, vederii mi s-au arătat,
Atâta viață câtă ține apa-n
Valuri și pe dedesubt
În trestie și-n malu-abrupt.
Și-atunci , simțirii mi s-au revelat,
Sutele de povești, neîncepute sau, neterminate,
Universuri și abisuri
Care zboară prin văzduhul sufletului meu infinit,
Îngropat în inima mea mică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu