Plâng pentru mine, plâng pentru noi.
Plâng pentru copilul din mine care nu a fost niciodată copil,
Pentru adultul din mine care n-a fost niciodată adult.
Plâng pentru întunericul care nu a fost niciodată beznă,
Mereu în el rânjeau umbre și mai întunecate... înfricoșătoare.
Și plâng pentru lumina care nu a fost niciodată strălucitoare.
A fost întotdeauna ceva între noi și ea...
Un sentiment de absolută neputință,
Ca un văl veșnic, murdar și nemilos.
